românica (10)

 

să protestăm. măcar atât

N-avem noi multe parcuri în Bucureşti, dar şi alea pe care le avem le distrugem uşor-uşor. După ce am distrus părculeţul de pe str. Brezoianu, acum a venit rândul unei părţi din Parcul Tineretului. NU intru în detali, că le cunoaşteţi. Sper.

Cui nu-i convine această situaţie poate să meargă sâmbătă, 13 iunie 2009, să protesteze de la ora 10.00. Informaţia mai completă o găsiţi aici. Cu o mică scăpare: anunţarea locului unde se va desfăşura protestul. Cool, nu? Anunţul l-am primit şi pe facebook. Tot fără loc.

Domnule primar general, (4)

Iată că a trecut un an de când aţi fost ales în fruntea Bucureştiului, oraş aflat pe ultimul loc în topul european privind calitatea vieţii. Dar, deşi ştiu că vă place să atingeţi tot felul de recorduri în numele Bucureştiului, ştiu că acesta nu vi se datorează exclusiv. Aşa l-aţi găsit şi aşa îl păstraţi. Şi aşa ajung la problema mea: domnule primar, nu faceţi şi nu aţi făcut nimic de când aţi fost ales. V-am spus că a trecut un an de când aţi fost ales? Timpul trece şi vin alegerile următoare…

Nu vă ţin mult. Bănuiesc că vă pregătiţi de vacanţă, dacă nu aţi plecat deja. Noi, ăştia de locuim în Bucureşti (ştiu că dvs. aţi fugit undeva în afară cu casa), aşteptăm cu nerăbdare să plecăm în zone mai locuibile, fără trafic, fără poluare, fără blocuri construite prin parcuri, fără câini maidanezi, fără pasarele şi pasaje în lucru de ani de zile.

Dacă nu v-a atras nimeni atenţia dis de dimineaţă, la revista presei, vă spun eu că nu sunt singurul care face amr-uri. Şi Ev. Zilei şi Caţavencu şi-au amintit de promisiunile dvs. din care nici una nu a fost respectată. Dar nu este un reproş. Bănuiesc că nu apucaţi să vă vedeţi nici colegii din primărie, de câtă treabă aveţi. În definitiv, ei vin la program ziua, dvs. noaptea, deci e cam greu să interacţionaţi. Dar am auzit eu că nu sunteţi singurul care merge în clădirea aceea la lucru, deşi poate aveţi impresia că oamenii din jurul dvs. pleacă. Nu-i aşa. Mai sunt mulţi pe acolo gata să vă dea o mână de ajutor fie la aprobarea unor blocuri turn în Cişmigiu, fie la umplerea celui mai mare caltaboş din lume, fie la pierderea unor milioane de euro pentru diverse proiecte. Unii v-ar putea ajuta chiar să blocaţi construirea noului stadion naţional. Nu de alta, dar cine face sport, merge mai puţin la doctor. Şi dvs. nu v-aţi uitat vechii colegi, nu?

În fine, am zis că nu vă ţin mult. Pe scurt, în caz că cineva vă trece în revistă blogurile, poate să ia (copy/paste) doar atât: a trecut un an şi nu se vede nici o schimbare.

 un şofer

nehotărâre

Sunt o persoană informată. Şi asta îmi îngreunează orice decizie legată de vot. Am urmărit campania electorală, dar puţine voci m-au convins că au habar de ce vor să se ducă în Parlamentul European. N-am căzut în populisme ieftine de genul “să vedem ce candidaţi cunosc limba engleză”. Nu genul ăsta de lucruri erau esenţiale. Îi ajută, dar nu e cel mai important lucru. M-am enervat când am văzut morţi puşi pe liste, după ce ba au fost trimişi acasă de electorat la alegerile parlamentare, ba au fugit de fiecare dată când li s-a propus să ocupe o funcţie care le-ar fi permis să arate ce ştiu. Aşa că acum, în ultimul ceas, am stabilit criteriul după care voi vota un partid. Sau nu voi vota deloc. Am luat numele primului candidat de pe fiecare listă de partid. Ăsta intră sigur. Să vedem dacă mă convinge cineva.

Avem aşa: PDL – Theodor Stolojan, PSD – Adrian Severin, PNL – Norica Nicolai, PRM – Vadim Tudor, UDMR – Laszlo Tokes. Mai sunt două partide care se zbat precum peştii pe mal şi doi independenţi (un fost poliţist şi cineva care şi-a falsificat cv-ul), însă ei nu m-au convins.

E? Credeţi că dintre ceilalţi m-a convins vreunul să-l votez?

 

cum eviţi taxa auto

Nişte stupizi de guvernară mai an ne-au lăsat o taxă încă proaspătă. Colegii lor de salon, de guvernează acum, o păstrară. Azi am citit aici paşii care pot fi făcuţi ca să nu plăteşti taxa. În sfârşit un avocat explică foarte clar pentru toată lumea ce articole şi legi încalcă taxa: articolul 90 din Tratatul de la Roma şi a articolul 148, alineatul 2 din Constituţia României.

„Primul lucru care trebuie făcut este să te prezinţi la Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV) fără chitanţa care să ateste plata taxei pe poluare. Acolo, ţi se refuză înmatricularea, pentru că lipseşte de la dosar chitanţa care atestă plata taxei, şi atunci instituţia poate fi dată în judecată cu o acţiune denumită „în obligaţia de a face“. Cu răspunsul scris prin care DRPCIV refuză înmatricularea, se merge fie la instanţa de contencios administrativ din cadrul tribunalului, fie la cea de drept comun şi se solicită judecătorului să oblige DRPCIV să înmatriculeze maşina fără plata taxei.”, spune Gheorghe Piperea, avocat.

Sigur, acţiunea te costă la început, dar recuperezi banii. Şi o precizare importantă: nici o instanţă nu a respins până acum acţiunile de acest tip.

vreau pungă

Nu sunt eco. O spun răspicat, de la bun început. Nu vreau bicicletă. Mă simt mai confortabil în maşină. Nu vreau să plantez pomi. Să o facă primăria, că d-asta plătesc taxe. Nu vreau să sortez gunoiul, ca să-l arunc pe tobogan la gramadă şi să ajungă, în final, tot la grămadă, în groapă la Glina. Nu vreau să adun peturi din râuri. Plătesc o căciulă de taxe ca să existe şi inspectori care dau amenzi nesimţiţilor şi oameni care fac curăţenie. Nu vreau să car sacoşe reutilizabile. Vreau să primesc pungă de plastic, fie şi contra cost, la fiecare cumpărătură. Pungă pe care să o arunc acasă, după ce o golesc. Vreau brad natural de Crăciun, să miroasă a cetină în casă, nu a plastic răpciugos. Vreau să aprind în casă, seara, o mie de becuri. Nu-mi place întunericul. Vreau televizor cu diagonală mare, pentru că îmi plac filmele. Şi, în oarecum aceeaşi ordine de idei, nu vreau să salvez animalele fără stăpân, Delta Dunării şi nici ursul alb de Bora-Bora.

Pe scurt, nu sunt în trend. Şi nu-mi pasă de cei care se cred mai buni pentru că sunt eco. Şi nu pot să accept drept modele oameni care militează pentru un mediu mai curat, dar sunt sponsorizaţi de cele mai poluante companii. Ori merg cu bicicleta, dar au în garaj maşini cu motoare mari, ascunse sub capote înguste. Oameni pe care eu i-aş întreba definiţia ecologiei. Sunt un produs urban până-n măduva oaselor. Şi m-am săturat de sfaturi ecologiste oferite fără solicitare.

Dar… nu trebuie să fi militant eco ca să nu arunci peturi prin râuri sau ca să nu arunci mucul de ţigară pe geamul maşinii. Nu ai nevoie decât de puţină educaţie. De asta am avea nevoie, înainte de orice campanie eco.

triumful bunului simţ

Felicitări studentei necunoscute care ne-a arătat că bunul simţ poate câştiga lupta cu impostura. Păcat că nu există un video şi cu întrebarea despre respectarea legii prin Românica. De aici.