locuri: cartof în ţeapă

 

Cine nu cunoaşte „obeliscul” ridicat din dorinţa fostului şef al statului, Ion Iliescu, în faţa Palatului Regal? Cred ca ştim cu toţii despre ce vorbim. Oficial, este un monument în cinstea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989. Neoficial însă poate fi orice: de la un cartof tras în frigăruie până la circumcizie ratată sau monument cu penetrare.
Avea nevoie Bucureştiul de un monument care să ne amintească de sacrificul celor ieşiţi în stradă în 1989? Avea. Şi nu doar în faţa Palatului Regal, ci şi în Piaţa Universităţii, unde monumentul constă în prezent într-un fel de cimitir poziţionat în mijlocul intersecţiei. Dar despre asta, într-un post viitor. Să ne întoarcem. Deci aveam nevoie. Trebuia el să arate în halul ăsta? Trebuia el sa îi facă umbră lui Maniu, aflat alături, sau lui Corneliu Coposu, care priveşte calm de vizavi? Nu cred.
Cum am ajuns să beneficiem de „arta” designerului Alexandru Ghilduş? Că el a construit-o. Simplu. A fost un concurs, la care au participat 15 proiecte. Cum de a fost ales cel mai ghiduş proiect? Şi mai simplu. Un „juriu” a decis asta, după ce le-ar fi spus Ion Iliescu că preferă frigăruile, oricărei alte forme de artă. Cum s-a ales locul grătarului? Asta nici dracu’ nu ştie. Comisia de urbanism a Primăriei Generale a respins la vremea sa proiectul. Incredibil pentru o decizie a primăriei, nu? Cu toate astea…
Sigur, dacă îl întrebi pe dl. Ghilduş, o să spună că şi Coloana lui Brâncuşi a fost controversată. Nu înţeleg de ce nu s-a comparat direct cu Gustave Eiffel şi al său turn. Ce s-a mai complicat cu români?
Sigur, dl. Ghilduş credea acum doi ani că ţepuşa lui o să ajungă punct de atracţie pentru turişti şi simbol pentru rudele celor ucişi în 1989. Uite că nu s-a întamplat, domnia voastră! Vă faceţi cumva sepuku în piaţa publică? N-aş crede. Ăsta era un gest de onoare. Măcar un mea culpa, roman? Nu? Bine, nu.
Ce să mai spun? Statuia ecvestră a lui Carol I care se afla în Piaţa Palatului Regal, dărâmată de comunişti, n-ar fi reconstruit-o.
Detalii mai multe despre ghiduşie, gasiţi aici. În rest, multă sănătate tuturor care au mai ciuntit puţin din Bucureşti!

jumătate de om călare pe jumătate de iepure şchiop = poşta română

Ai timp, bani şi nervi de consumat aiurea? Foloseşte serviciile poştei române. De exemplu astăzi, în doar 45 de minute, am reuşit să ridic un colet de la poştă. De la oficiul poştal nr. 74, mai precis. Săptămâna trecută am stat 63 de minute doar ca să trimit nişte bani prin mandat poştal. De ce? Pentru că sunt cozi interminabile toată ziua. Pentru că angajaţii poştei sunt indolenţi. Pentru că au un sistem computerizat de căcat care printează o chitanţă în două minute. Pentru că formularele pe care trebuie să le completezi nu sunt intuitive, cum ar fi normal, ci faci adevărate exerciţii de logică pentru a scrie trei câmpuri libere. Care câmpuri sunt meschin de mici, şi nu ai loc să completezi tot. Pentru că ajungi la ghişeu şi afli că logica ta a dat greş şi o iei de la capăt. Pentru că s-au aruncat ca tâmpiţii să facă şi alte operaţiuni decât poştale: cum ar fi plata de facturi telefonice, sau rate la tot felul de bănci, ori servicii western union. Ba de la 1 noiembrie anul acesta au şi un serviciu de publicitate electorală. Partidul dă banu’ şi poştaşu’ îmi bagă căcatu’ în cutia poştală.
Şi pentru că toate aceste lucruri nu erau suficiente, ce-mi este dat să văd acum câteva minute pe un post de televiziune? Clip publicitar la poşta română. Băi, băieţi! Cine vă face vouă concurenţă, bre? Şi am aflat şi cât costă treaba asta: 8 milioane de euro. Adică în loc să investeşti în modernizarea serviciilor, investeşti în PR? Tipic românesc.
Clipul publicitar însă este bine făcut. Arată exact cum funcţionează poşta română: aleargă unu’ cu scrisoarea în dinţi călare pe un cal şi o pasează mai departe unui mecanic de locomotivă, care o dă mai departe… Mâine mă duc la poştă negreşit să caut şopronul din spatele oficiului unde ţin ăştia caii. Pentru că mie îmi plac caii. Şi îmi este clar că poşta este condusă de o mârţoagă.

Pentru cine nu ştie, poşta română „se află în proprietatea statului român, reprezentat de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei (75 la sută din pachetul de acţiuni) şi Fondul Proprietatea (25 la sută din pachetul de acţiuni). [sursa]

oraş frumos, păcat că-i locuit (8)

 

La semafor pe bdul Ghencea. Ce nu am înţeles foarte clar este cine conducea maşina: câinele sau femeia? Pentru că se descurcau la fel de bine amândoi. Dincolo de misoginismul care mă apucă în astfel de situaţii, stau şi mă întreb: cum naiba să nu te înjure ceilalţi şoferi din trafic dacă tu conduci cu câinele în braţe? Lasă-l frate măcar cât stai la volan! Ce, dacă nu există o prevedere legală care să spună negru pe alb că nu ai voie să conduci cu animale în poală, înseamnă că este normal să o faci? Ce-o fi fost în capul donşoarei?
A! şi uitai să vă spun: avea numere de Galaţi şi maşină de la firmă, inscripţionată cu Arabesque. Probabil numele firmei. Şi ne mirăm că ies bancuri cu moldoveni.

soluţii inteligente de creştere a poluării

Aflu de pe Green report, via Andi, ca deja celebra schelă din Piaţa Unirii va produce peste o sută de tone de bioxid de carbon şi va consuma o cantitate de energie electrică de 151,76 de MWh. Pentru a compensa asta, banca ridicătoare de munţi metalici susţine că va planta un număr de brazi pentru compensarea admisiilor. Pentru a face o adevarată compensare (care putea fi evitată de la bun început dacă alegeau natura în locul metalului) a celor peste 100 de tone de dioxid de carbon, ar trebui să planteze în jur de 30 de hectare cu gorun sau 20 de hectare cu molid şi să ingrijească arborii respectivi pe o perioadă de cel puţin 5 ani. Asta o spune reprezentantul WWF Programul Dunăre-Carpaţi România.
Deci, plecând de la premisa că banca se va ţine de cuvânt (sincer n-aş crede), vor trebui să treacă cel puţin 5 (cinci) ani pentru ca efectele schelei luminate să treacă. Parcă nu ne ajunge poluarea din ţara asta! Să vă trăiasca familiile!
p.s.: Să le spună cineva celor de la Realitatea Tv că sunt penibili cu ştirile lor despre eşafodajul de fier. Vă rog, devine insuportabilă publicitatea nemarcată ca atare.