examen

“Sunt întreg?”, fu primul său gînd. Uşor-uşor, ca prin ceaţă, a început să distingă lucrurile din jur. Albul pereţilor, al cearşeafurilor, aparatele care zumzăiau lîngă pat. Încet, şi-a mişcat mînă dreaptă, apoi stînga. Apoi, rînd pe rînd, picioarele. Totul părea întreg. “Mă mişc, deci exist”, îşi spuse zîmbind. “Nimic mai fals”, îi trecu prin minte un gînd străin, ce parcă nu-i aparţinea.
Coborî din pat. Îşi privi corpul cu groază. “Sunt întreg!”, aproape că strigă, în timp ce groaza i se transforma într-o bucurie imensă. “Dar faţa?” Faţa lui care atrăgea femeile ca un magnet! Pe peretele din dreapta era o oglindă. Nici nu o observase la început, de parcă nu fusese acolo. Uşor, pe furiş, aruncă o privire piezişă spre oglindă. Un zîmbet tîmp i se lăţi pe chip. Faţa sa, dezmierdată de atîtea femei, era acolo, la locul ei. Întreagă. Fără nici o zgîrietură.
Fără să stea pe gînduri, îşi dădu jos pijamaua. Atent, cu grijă sporită de parcă umbla cu un bibelou, îşi studie corpul. Nimic schimbat. Se încordă brusc. Nu îl durea nimic. Iar penisul trona ca de obicei în aşteptare.
“Dacă îmi povestea altul, nu credeam”, îşi spuse zîmbind.
Adevărat, cine ar fi crezut că poţi scăpa întreg, după ce ai zburat cu maşina zeci de metri prin aer şi te-ai făcut lipie pe pămînt la aterizare. Fusese în discotecă. Acolo, ca de obicei, agăţase două tipe superbe. Băuseră. “Cît să ne încălzim”, le-a spus. Însă el întrecuse măsura.
La întoarcerea spre casă accelerase, lăudîndu-şi maşina “cum avea şi ăla în film”. Ştia că acolo e un pod. Doar trecuse peste el de zeci de ori. Derapajul fusese însă neprevăzut. Acum îşi mai amintea doar cum zburase. Din momentul impactului nu mai ştia nimic. “Alea două ori fi scăpat?”, se gîndi într-un tîrziu. Dar alungă gîndul. Pur şi simplu nu îl interesa. “E timpul să ies din cameră, să vorbesc cu un doctor, o soră, ceva.”, îşi spuse. Şi chiar în acel moment îşi pierdu cunoştinţa.
*
- Eu zic să nu-l primim, Petre, spuse pe un ton amar bărbatul în vîrstă.
- Ai dreptate, e prea egoist. Ai văzut cînd şi-a amintit de ele?, constată trist Petre.
- Încă unul pierdut. M-am săturat de examenele astea.

(21 aprilie 2000)