Acasă > proiect: poveşti > cumpăna

cumpăna

Conducea nervos. Cuvintele ţigăncii îl obsedau. Ce dracu’ îi venise lui să se ducă la ţigănci? La ghicit. Adică ce folos să ai dacă cineva îţi spune ce ar putea să ţi se întîmple? Adică, să îţi spună cu aproximaţie, pentru că măcar dacă ţi-ar spune exact. Uite dom’le, la 40 de ani şi trei zile fix, o să îţi cadă un avion în cap. Sau o să cadă avionul cu tine. Dar aşa? “Uite domnu’, aici, în palmă! Vezi linia asta?” “Da, o văd”, i-a răspuns uşor pierit. Se simţea impresionat de uşurinţa cu care femeia din faţa lui, pe care nu o văzuse niciodată, îi povestea viaţa lui în linii mari. Mari-mari, da’ corecte! “Vezi, aici, unde e întreruptă? Pe la 45 de ani o să ai o cumpănă. Dacă treci de ea, scapi, şi o să trăieşti fericit pînă pe la 60 de ani”.

Nici nu mai conta ce i-a spus în rest. Avea 47 de ani şi nu păţise nimic. Încă. Acum aşa gîndea, că a avut noroc, că nu a păţit nimic grav pînă acum.

Ideea de a se duce să-i ghicească i-a venit spontan, trecînd prin dreptul casei unei ţigănci. A văzut afişul din geam despre “Regina Magiei Albe Sidonia” şi a intrat să se amuze. La început a fost amuzant într-adevăr. Nu lipsea nimic din arsenalul clasic al vrăjitoriei, care ar fi trebuit să ia ochii la fraieri: lumînări aprinse, statui de porţelan reprezentîndu-l pe Isus, coşuleţe cu ierburi de leac, cruci, o biserică din lemn în miniatură, Biblia, cîteva scoici, un ghioc. Ghicitoarea era bine îmbrăcată, în port ţigănesc, cu o fustă multicoloră şi batic roşu în cap, bijuterii din aur la mîini şi gît şi bineînţeles telefonul mobil într-un colţ pe o măsuţă. Pînă aici amuzant. Dar cînd i-a ghicit în palmă şi a început să-i povestească…

“Ce dracu a vrut să spună cu cumpăna aia?” S-a hotărît brusc: “Trebuie să o sun s-o mai întreb odată.” A început să se scotocească prin buzunare după cartea de vizită pe care ţiganca i-o dăduse la plecare. A găsit-o şi încîntat şi-a luat mobilul să o sune. Atît de nervos era încît a scăpat hîrtiuţa pe jos. S-a aplecat brusc să o ia şi nu a mai văzut că maşina din faţa sa a frînat. Bordul a venit peste el din cauza impactului. La autopsie medicul a constatat că dacă nu s-ar fi aplecat ar fi scăpat. Normal. Toată lumea a căzut de acord. În primul rînd ar fi observat stopurile celui din faţa sa.

(25-30 iunie 2002)

Categories: proiect: poveşti Etichete:,
  1. 13 ianuarie 2008 la 10:59 | #1

    Super idee. Super scrisa.

  2. şoferul
    13 ianuarie 2008 la 11:40 | #2

    :)

  3. dmihalache
    13 ianuarie 2008 la 15:40 | #3

    soferule. te pun in blogroll la mine…tu ce mai faci? merci pentru aprecierea amabila de pe blogul meu…poate imi sms numarul tau de tel. Va urez la amandoi, Teodorei si tie, un an nou bun

  4. şoferul
    13 ianuarie 2008 la 16:46 | #4

    @ Dan -> Multumesc! Un an nou bun si voua!

  5. 14 ianuarie 2008 la 00:43 | #5

    Misto povestea.
    Ce mi se pare stupid la cei ce pun botul este acea promisiune a tigancii.

    “Da-mi inelul tau ala de aur…si daca il vei gasi maine seara sub perna…in cativa ani te insori si scapi de saracie si necauzuri”

  6. 14 ianuarie 2008 la 16:55 | #6

    foarte bine scris.

    e fictiune sau nu?

  7. şoferul
    14 ianuarie 2008 la 18:07 | #7

    multumesc.

    e fictiune.

  1. 13 ianuarie 2008 la 16:21 | #1

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.