Acasă > proiect: poveşti > opt litere într-o exclamaţie

opt litere într-o exclamaţie

Ce înseamnă a iubi? Şi cum o spui cel mai corect, ca să reflecte ceea ce simţi? Pentru că una simţi şi într-un anume fel spui “Te iubesc!” la cincisprezece ani. Alt înţeles îl dai însă la douăzeci şi şapte. Şi cu siguranţă că altceva înţelegi cînd spui “Te iubesc!” la treizeci. Nici nu vreau să mă gîndesc ce semnificaţie are la cincizeci de ani ori la şaizeci. Dar oare mai spui “Te iubesc!” la şaizeci de ani fără a ţi se părea ridicol?

La cincisprezece ani spui “Te iubesc!” nonşalant, ca şi cum ai cere un suc ori o bere chelnerului. Bineînţeles că eşti convins de ceea ce spui. Nimeni, niciodată, nu te convinge la cincisprezece ani că nu crezi în ceea ce spui. Adică, ţie îţi este foarte clar. “Te iubesc!” înseamnă “Te doresc!” înseamnă “Te vreau!”, înseamnă că buzele tale sunt superbe, iar corpul indecent de atrăgător. Ăsta să fie înţelesul? Opt litere şi un semn de exclamare. Asta să însemne?

Pe la douăzeci şi şapte de ani e mai greu. Adică, parcă şti ce vrei, dar parcă nu eşti convins. “Te iubesc!” nu mai vine aşa de uşor.
Nu-ţi mai sare de pe buze precum altădată. Te gîndeşti de o sută de ori înainte să spui cuvintele care brusc par a avea o magie aparte. Magie pe care cu zece ani înainte nu o înţelegeai. Ai dubii. Chiar aşa să fie? Să fie dragoste ce simt? “Te iubesc!” Încă înseamnă “Te doresc!” Încă înseamnă ce buze superbe şi ce abdomen indecent de plat vezi. Dar te întrebi dacă ceea ce simţi este dragoste. Pur şi simplu ai uitat cum e să simţi un gol în stomac, să ai fiori cînd pui mîna pe telefon, să vrei să vă întîlniţi mai des, chiar doar şi pentru o clipă, să doreşti să-i simţi mîna într-ata. Şi încerci să îţi aminteşti. În plus, “Te iubesc!” implică să uiţi relaţiile de pînă atunci. Tot opt litere într-o exclamaţie au rămas. Dar parcă nu mai şti ce înseamnă.

Pe măsură ce trece timpul, “Te iubesc!” are altă semnificaţie. Alt înţeles, pe care dacă tu, cel care spui “Te iubesc!” nu îl înţelegi perfect, te întrebi dacă cel căruia i te adresezi îl înţelege. De ce vrei să înţelegi totul, nu ai să afli niciodată.

(26 august 2002)

Categories: proiect: poveşti Etichete:,
  1. 16 ianuarie 2008 la 22:21 | #1

    foarte frumos… de când vruiam eu să citesc un articol care nu e scris de mine, dar care spune exact ceea ce gândesc eu!

  2. şoferul
    17 ianuarie 2008 la 17:48 | #2

    multumesc!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.