România nu merită vizitată

Ştiu. Ştiu toate argumentele care se aduc în favoarea frumuseţilor patriei. Dar dacă aceste frumuseţi există, ele sunt ascunse bine de tot. Şi o scriu din start: experienţa unui final de săptămână în Sinaia şi Predeal este perfect calificantă pentru cum merge turismul în ţara România. Să nu-mi povestească nimeni de nu ştiu ce oaze de turism prin Maramureş sau aiurea. Cuvântul cheie este oază. Dacă o nimereşti, bine. Dacă nu, nu.

Este luni după amiază şi eu încă sunt revoltat de ceea ce am văzut în două dintre cele mai vizitate staţiuni montane. Despre drumul european deja v-am povestit.
Ajuns în Sinaia m-am cazat la o pensiune. 80 ron camera pe noapte, apă caldă şi căldură non-stop, curat. 80 de ron şi curat a fost. Şi în ce secol trăim dacă ne facem reclamă spunând că avem apă caldă? Pensiunea se numeşte Eden (Iad era un pic mai nimerit). Se află pe dreapta, cum intri în Sinaia. Dacă vezi panoul publicitar în stradă, fugi! Să nu uit: nu toate camerele sunt la fel. Calitativ vorbind. Căldură este între orele 16.00 şi 9.00 a doua zi. „Sunt scumpe gazele!”. Să mori tu, şi eu pe ce dau bani?

Toate bodegile din Sinaia (şi le-am bătut pe toate, exceptând restaurantele din hoteluri) se închid la 22.00 sau 23.00 maxim. Meniurile au 15-20 de repere maxim. Doar două bodegi au vânat în meniu. Unele au meniuri şi în engleză, altele nu, sau altele au parţial meniul în engleză. Asta remarc gândindu-mă la turiştii străini şi la ce am văzut în Bulgaria. Ţară mai apropiată.

Chelnerii îţi făceau o mare favoare că te serveau. În Predeal, la restaurantul-pensiune Klass aflat la baza pârtiei, chelnerul era clar forţat să servească. Probabil că patronul îl ameninţase că îl ucide dacă nu o face. Dar nu îi spusese şi în cât timp să servească. Comandai antreu, ciorbă şi friptură. Veneau în ordine aleatorie: ciorba, friptura şi antreul. Cereai o ceapă la ciorbă, venea la friptură un castron imens cu ceapă. „Păi, salată de ceapă, nu?”. Pentru că nu ne-am aşezat toţi zece în acelaşi timp la masă, a aşteptat să ne adunăm toţi până să ne ia comanda la băutură. Şi cinci dintre noi au venit mult mai târziu.
Iar o notă pentru două persoane nu a costat niciodată sub 100 de ron. Nicăieri.

Drumul dintre DN 1 şi Pârtia Clăbucet e rupt de bombe. Parcarea e găurită de rachete sol-sol. Pe jos era o mâzgă de peste 1 cm de noroi. Să nu-mi spuneţi că e iarnă, că am văzut cum e şi prin alte ţărişoare. La baza pârtiei, plin de tarabe şi gherete cu clătite, colaci secuieşti, ciorapi, căciuli, mânuşi, sănii (deşi nu ai voie cu sania pe pârtie) şi alte căcaturi frumos colorate. La patinoarul improvizat acolo făceai un concurs de off-road pe patine. Dâmburi şi hopuri.

Să ne întoarcem în Sinaia. Drumul spre Cota 1400 a fost şi el bombardat, probabil în al doilea război. Pesemne că au uitat de el de atunci.
Sinaia are case foarte frumoase, construite prin anii 1920-1930. După 1990 încoace au început să răsară tot felul de vile urâte, adevărate bube pe faţa oraşului. Cine naiba le dă autorizaţii, frate? De restaurat clădirile vechi, foarte rar. Hotelul Păltiniş este un exemplu de arhitectură interbelică, părăginit, pentru că fix din 1924 când s-a terminat construcţia nu au mai băgat nici un leu în el. În mijlocul Sinăii tronează două blocuri comuniste. Mişto.

Şi pentru că cineva a avut o problemă cu traficul în Sinaia, din loc în loc au apărut un fel de sensuri giratorii fără sens. În faţa la Hotel Internaţional, în faţa intersecţiei cu drumul spre cotă… Ba aici scuarul verde este plin de kitch-uri de sezon: căprioare şi pomi de plastic plini de beculeţe. Strada principală are mai multe denumiri: ba bdul Republicii, ba bdul Carol, ba bdul Cuza. Nu prea sunt ei hotărâţi.

În faţa primăriei este un „Tourist informator”. Ce naiba o însemna „informator” ăsta în limba engleză, că eu n-am găsit în dicţionar? Ceva inovator, oricum: un ecran cu informaţii despre Sinaia şi acces limitat la internet. Cu touch screen. Tot tacâmul. Informaţii destul de nefolositoare, totuşi.

Cred că devin plicticos dacă mai scriu ceva. Şi aş mai avea de scris. Cu toţii ştim ce înseamnă turismul în România. Aşa că mă opresc. Să mai povestesc de cretinii cu audi, bmw ori suv-uri de pe şosea? Cu numere de Buzău, Bucureşti ori Giurgiu? Şi p-astea le ştiţi. Promit că pun şi ceva poze, cum o să am chef zilele astea. Unele merită.

Later edit: Şi Teo scrie despre ce am văzut în Sinaia şi în special despre clădirea Hotelului Păltiniş. Citiţi-o, că nu ne repetăm.