ce ne spun ele

Să începem cu liceul. Iubirile de dinainte nu pot avea multă importanţă, fie pentru că nu-ţi dai seama ce este iubirea, fie pentru că pur şi simplu confunzi iubirea cu dorinţa adolescentină de a face sex. Sau curiozitatea de a vedea ce este aşa de mare şmecherie în a te fute. Dorinţă ori curiozitate pe care o ai desigur pînă ce o faci prima dată. În liceu, cele mai multe recreaţii le petreci cu fata de care îţi place. Fie că fumezi cu ea pe ascuns, fie că tragi un chiul cu ea (dacă ai şi un parc în apropiere te poţi considera un om fericit). Stai ca boul şi o asculţi ce spune. Orice ar spune. Cu ochii măriţi de plăcere. Ba mai mult, o şi încurajezi să continue. Deşi, în adîncul sufletului tău, te doare în cot. De notele ei, de cearta cu cea mai bună prietenă şi cu atît mai mult nu are cum să-ţi pese de poveştile despre omul pe care cică îl iubeşte. Şi care, în mod normal, nu eşti tu. Şi care, iar ca într-o lege a lui Murphy, nu se uită la ea. De ce nu se uită la ea, tu nu poţi înţelege, dar te bucuri de asta. Aşa că stai şi beleşti urechile la ea. Chiar dacă unii dintre prietenii tăi te mai întreabă, în glumă sau în serios: ce vezi bă la asta? Şi chiar te enervezi. Te enervezi cînd nu o mai auzi o zi-două.

În facultate povestea continuă. Fie că ai rămas cu fata din liceu, fie că încerci să agăţi pe altcineva. Stai şi asculţi. Tot ce spune. Ba, prin anul doi, ajungi specialist în farduri, rimel, ojă, vopsea de păr şi alte pomezi cică de înfrumuseţare. Şi te şi bucuri alături de ea că a găsit nu ştiu ce fard rar ori la preţ mai mic. Ori că i-a ieşit culoarea de păr cum a dorit-o, deşi ţie nu-ţi place în mod deosebit ori nu vezi nici o schimbare.

Pe la 28-30 de ani ţi-e lehamite de atîtea discuţii. Dar asculţi în continuare. Te şi căsătoreşti. Deja subiectul discuţiilor se schimbă. Crezi că m-am îngrăşat? Ce mîncăm azi? Duci tu gunoiul? Le suporţi şi îţi plac pentru că o iubeşti. Toată viaţa, ceea ce spune femeia pe care o iubeşti, îţi place. Sună altfel decît la altele. Şi o asculţi.

Pe la 60 de ani nu-ţi mai pasă. Tu ai probleme cu plosca, cu pensia. Aceleaşi ca şi ale ei. La ce să o mai asculţi? Şi oricum nu mai auzi foarte bine, iar ea nu vorbeşte foarte clar pentru că îşi ţine dinţii în pahar să nu se uzeze. Dar ce viaţă plină de discuţii aţi avut!

Andre Maurois spunea că bărbaţii nu iubesc femeile pentru ceea ce spun ele, ci apreciază ceea ce spun pentru că le iubesc. O remarcă care poate fi considerată misogină, însă, din păcate pentru femei, perfect adevărată.

(12 aprilie 2002, Bucureşti)