locuri: Cişmigiu

 

 

Numele de Cişmigiu vine de la cişmea, cuvânt împrumutat din limba turcă. La sfârşitul anilor 1700, la intrarea dinspre actuala stradă Ştirbei Vodă a fost construită o cişmea, iar lângă cişmea şi-a ridicat casa Marele Cişmigiu, adică şeful cişmelelor de atunci. Un fel de director Apa Nova pe stil vechi. Grădina, care în aceea perioadă era o mlaştină, a luat numele de Cişmigiu.

La jumătatea anilor 1800, generalul Pavel Kiseleff, cel care conducea pe atunci administraţia rusească a Ţării Româneşti, a ordonat transformarea mlaştinii în parc public. De acest lucru s-a ocupat un vienez, Carl Friederich Wilhelm Meyer. Realizează grote artificiale, alei, canalizare, platează arbori şi flori. Şi se îndrăgosteşte de propria lucrare şi de Bucureşti atât de tare, încât rămâne aici până la moarte.

Treptat, parcul creşte, fiindu-i alocat şi o parcelă cumpărată din moşia familiei Kreţulescu. La un moment dat exista chiar şi o mică grădină zoologică în parc.

La începutul anilor 1900 existau reguli clare de folosinţă a parcului: nu se circula după ora 10 seara, nu se intra cu căruţa şi cu câini, nu aveau voie negustorii ambulanţi. Reguli bune dacă s-ar aplica şi acum, doar că în loc de căruţe avem maşini. Iarna lacul îngheţa şi era folosit ca patinoar.

 

Parcul a fost inaugurat oficial în 1854, fiind considerat gata abia atunci. Mai târziu a fost construit şi restaurantul Monte Carlo, de arhitectul Ion Mincu.
În Cişmigiu există o serie de monumente interesante: rondul cu statui cunoscut şi ca Rondul Roman, Podul de Nuc, Podul mare, Isvorul Sissi, Izvorul Eminescu, Maica Smara, Negresa, Monumentul Eroilor Francezi, Movila. Fiecare are câte o poveste. De exemplu, Isvorul Sissi (sculptură de Dimitriu Bârlad) a fost ridicat din banii unui tată ca omagiu adus fetei sale care a murit tânără.