o iubire imposibilă sau cotletul

În dimineaţa aceea a ştiut că ceva neplăcut i se va întîmpla. “Astăzi vom mînca cotlete”, l-a auzit pe Vasile cînd i-a spus nevesti-si. Şi un fior i-a trecut prin inimă. Dar atît. Nu a stat prea mult să se gîndească la asta. Pentru el, vegetarian convins, cotletele nu însemnau nimic.

Aşa că şi-a continuat dimineaţa ca de obicei. De cînd se ştia avea tabieturile sale zilnice. Se trezea şi se întindea din toate încheieturile, gemînd de plăcere. Gemete care lui Vasile nu-i plăceau uneori şi i-o spunea direct, fără menajamente. După care se bălăcea în apă ca toată lumea. Pînă şi Vasile, exemplul său în viaţă, se spăla dimineaţa. Deşi nu de puţine ori se gîndea că duşurile nu îl ajută pe Vasile în nici un fel. Pe la miezul zilei puţea a transpiraţie de-ţi muta nările. Dar pentru el, obişnuit cu mirosuri ciudate, nu însemna foarte mult. Nu simţise niciodată mirosul de parfum Hugo Boss de exemplu, ca să facă diferenţa. După care mînca un ditamai castronul, pentru că, nu-i aşa?, masa de dimineaţă e cea mai importantă din zi.

În acea dimineaţă de iarnă a trecut peste bălăceala de dimineaţă. Era prea frig. Şi nici nu a mîncat. Deşi îi era foame, i-a fost prea lene să comenteze. Probabil că mai tîrziu o va face. N-avea nici un chef să se apuce să-şi încropească el ceva de mîncare.

Brusc, a observat că Vasile se uita la el fix. A încercat să-i zîmbească dar nu a putut. Aşa că a vrut să-i spună că un prieten mai bun nu a avut niciodată. Vasile, cel mai bun prieten al său! Nu-i vorbă, nici nevastă-sa nu era tocmai rea, dar era a lui Vasile. Deşi se surprinsese gîndindu-se sexual la ea.

A vrut de multe ori să-i spună lui Vasile gîndurile sale. Trăirile sale. De cîteva ori a şi încercat. Dar Vasile nu l-a ascultat niciodată. Se uita puţin la el, după care îi întorcea spatele. A vrut să-i spună lui Vasile cît de mult îl apreciază, poate chiar îl iubeşte. O iubire bărbătească, aşa… ca între doi masculi. A vrut de multe ori să discute cu Vasile ca de la bărbat la bărbat. Dar el evita discuţiile astea.

Observă că Vasile se îndreaptă spre el. Îşi spuse că acum e momentul. Mai ales că Vasile părea trist. Chiar foarte trist. Poate că Vasile s-a hotărît să vorbească cu el. Era un moment bun, mai ales că toţi oamenii se simt mai buni în ajunul Crăciunului. “Vino la mine, gîndi, şi spune-mi ce ai pe suflet”.

Cînd Vasile l-a luat în braţe, şi-a dat seama cît de mult ţinea acest om la el. Şi închise ochii de plăcere. Brusc, simţi ceva rece pe gît şi o durere intensă îl săgetă. Gemu şi deschise ochii. Oare ce-i făcea Vasile? Cînd văzu cum îi sare sîngele din gît ameţi de durere şi urlă. Ce-i făcea Vasile? Nu putu reacţiona în nici un fel. În definitiv ce putea face? Era doar un porc.

(27 aprilie 2000)