de week-end: Eureka (2006-2007)

 

Un foarte plăcut serial de văzut sâmbăta şi duminica dimineaţa. Două sezoane la activ, dar acum se află în pauză. Sau poate nu se mai face, producătorii nu au fost clari.
Povestea se petrece într-un orăşel „top secret” din SUA, în care trăiesc genii din diferite domenii: fizică, chimie, biologie etc. Singurii oameni normali sunt şeriful Jack Carter (Colin Ferguson) şi fiica sa. Normalitatea însă îl ajută pe şerif să rezolve o sumedenie de probleme, cam una pe episod, deoarece reuşeşte să privească lucrurile în modul normal în care ceilalţi nu o făceau. Mă rog, poate mă exprim dubios. O gândire complexă scapă din vedere soluţiile simple. Asta vreau să spun.

Povestea fiecărui episod beneficiază de o imaginaţie inteligentă, deşi desprinsă din domeniul SF. Evident au avut şi nişte specialişti din domeniile respective, care au dat credibilitate poveştilor. Iar poveştile sunt despre: maşina timpului, naniţi, serul adevărului, o casă dotată cu inteligenţă şi personalitate, accidente de laborator care pot distruge multe chestii (eventual America), oameni indestructibili, dispariţii şi reapariţii misterioase de persoane etc. Ştiu, subiectele sunt SF (ca şi serialul), însă explicaţiile sunt beton. Cel puţin pentru publicul larg. Din care fac parte, că doar nu sunt specialist în fizică atomică.

Sinopsisul într-o frază: Am zis deja: gândirea complexă scapă din vedere soluţiile simple.

Rating IMDB: 7,4/10

Rating Şoferul: 8/10

leapşa: ce voi face primăvara asta?

Nenea îmi dă o leapşă. O iau, cum le iau pe toate. Cică să răspund la ce voi face primăvara asta. Păi să vedem… (o fi despre ce vreau eu să fac sau despre ce voi face de fapt?)

Ştiu sigur că voi munci. Mult. Poate prea mult. Am o serie de proiecte pe care doresc să le duc la bun sfârşit.

Vreau să ies mai des din Bucureşti. Dar ştiu că asta nu se va întâmpla.

Vreau să mă plimb mai mult prin parcuri şi pe străzile din Bucureşti pe care le iubesc cel mai mult. Asta se poate.

Vreau să petrec mai mult timp cu iubita mea. La naiba, nu mai avem timp de noi aproape deloc.

M-aş apuca de ceva sport. Ar cam fi cazul. Mă îndoiesc însă că voi merge mai departe de biliard.

Vreau să-mi schimb casa şi maşina. He, he, he… Mă îndoiesc însă că le voi putea face pe amândouă în primăvară.

Şi vreau să merg la teatru.

Leapşa merge la: Chinezu, Teo, Sorina, Maria şi Vlad.

de week-end: The Bucket List (2007)

Superb. Speechless. Ăia de au dat Oscarul sunt nişte tâmpiţi.

cuibul de şerpi. continuarea

Aici puteţi vedea cam ce a ieşit din demersul dlui Cezar Ion, despre care vorbeam mai ieri. Un mic comentariu, pentru cunoscători:

Dl Ion vorbeşte despre „Comisia de selecţie programe TV” din cadrul TVR. Nu există aşa ceva. Pe urmă spune că „Dana Deac a primit aprobarea să cumpere pâine, dar nu şi ce fel de pâine, nu la orice preţ”. Băi nene, ba exact pentru asta este aprobarea: pentru ce fel de pâine este şi pentru cât costă ea. Comisiile alea de care vă vorbeam mai ieri exact asta decid: costul emisiunii şi despre ce este emisiunea. Cum s-ar spune, în termeni inginereşti, sinopsisul/proiectul emisiunii.

Şi în sfârşit este clar şi demersul domnului. Motivul. Am găsit ştirea pe Hotnews. Cică dl. Ion zice că nu înţelege de ce unele emisiuni au fost scoase din grilă. Păi să-i spun eu: din două motive. Primul: se schimbă grila, bre, şi la orice schimbare se scot rebuturile. Şi doi: ştim că sunt rebuturi deoarece chiar dl. Ion a realizat o schemă inginerească care pune în balanţă costurile şi audienţele unei emisiuni. Conform acestei scheme, emisiunile scoase costau mult şi aduceau audienţă mică. Frate, da’ eşti chiar culmea, să mor! A! şi trei: poate ar trebui să explic gradele de rudenie dintre cei care nu mai au emisiuni, cei care aprobă emisiuni şi cel care acuză… N-o fac acum.

Deci, devine un război personal.

p.s.: ciudat este că deşi blogul acesta este citit de persoane care lucrează în TVR, nimeni nu comentează nimic…