Sigur, sunt oameni specializaţi în bucătăreală. Probabil eu nu fac parte dintre ei. Spun probabil, pentru că am ceva dubii, da? Astfel că m-am hotărât să vă prezint ceva super reţete, doar aşa, în ideea că aveţi chef să mâncaţi ceva special. Ceva special, care să nu aibă o reţetă foarte uşor de depistat. Dar nu greu de făcut. Să purcedem:
Ce ai nevoie: una-două (depinde de câţi fomişti sunteţi) caracatiţe (nu baby, ci din cele mărişoare) de circa 300 de grame fiecare, cumpărate din metro, carrefour sau cora. Proaspete, nu congelate. Ulei de măsline, sare, piper negru, oţet balsamic, rozmarin, ulei de măsline, 4-6 cartofi.
Cum se face: Scoţi caracatiţa din punga de la magazin şi te uiţi la ea cu atenţie. Îi faci cu ochiul. Nu mişcă, semn că a decedat. E bine. Oricum, vie nu există. O iei şi o pui într-o oală. Cu apă. Se fierbe caracatiţa cu lămâie şi sare 20-30 de minute. Lămâia tăiată în patru. Când e gata, se scoate separat, să se răcească puţin.
Se curăţă cartofii şi se taie în patru fiecare. Patru este numărul magic al reţetei. Cartofii se pun la cuptor stropiţi pe deasupra cu ulei de măsline şi presăraţi cu condimente: piper negru, sare şi rozmarin.
Când cartofii sunt gata, luăm caracatiţa şi o tăiem în… aţi ghicit, patru bucăţi. Pe lung, paralel cu tentaculele. Deci, nu le tăiaţi braţele/tentaculele. Se sărează, se piperează şi se pune puţin ulei de măsline peste. Se pune caracatiţa pe grătar. Grătarul să fie de teflon.
Între timp se face sosul de oţet balsamic: într-o tigaie mică, mai adâncă (sau oala/ibric mai mică/mic) pe foc se pune oţet şi se lasă pe foc până se face un fel de cremă şi dispare tăria oţetului.
Se ia caracatiţa de pe grătar şi se pune într-o farfurie care are pe fund puţin ulei. Adică farfuria pe care a fost deja înainte de a o pune pe grătar.
Pui cartofii pe o farfurie. Peste ei caracatiţa. Şi la final pui peste caracatiţă “crema” de oţet balsamic. O să vă lingeţi degetele! Şi dacă sunteţi cuminţi, vă pun şi poză. Dar data viitoare, că acum nu mi-a dat prin cap să fac. 
