cada

Două ore pe săptămînă, joia, de la şase la opt seara şi alte două lunea, de la zece la doisprezece dimineaţa. “Cam puţin”, a gîndit bărbatul în timp ce se bărbierea. Era o dimineaţă friguroasă, de decembrie, cu un ger care îţi pătrundea pregnant prin haine. “La dracu, şi eu care mă rad. Să vezi ce o să mă usture cînd ies afară”. Dar nu avea de ales. Amantei sale nu îi plăceau bărbaţii cu început de barbă. Doar soţia îl suporta aşa. Deh, se obişnuise probabil în atîţia ani.

Se cunoşteau de aproape două luni şi nu schimbaseră mai mult de două vorbe niciodată. Şi-o trăgeau frenetic, pe ascuns, în grabă, patru ore pe săptămînă. “Uneori două, pentru că idiotului de bărbasu’ îi chiuleau studenţii de la curs, că şi l-a pus seara ca tîmpitu’ “, gîndi cu ciudă. Ceea ce se va întîmpla probabil şi săptămîna asta, că e prea frig în clasă.

Se cunoscuseră la o petrecere, şi de atunci se vedeau regulat, după programul cunoscut. Numele de familie nu fusese curios să i-l afle, deşi se putea uita la avizierul de întreţinere. Reţinuse însă că pe bărbasu’ îl cheamă Ondin, ca pe nu-ş-ce zeitate nordică. “Astăzi nu ne futem, o să discutăm şi noi, ca oamenii”, a fost ultimul gînd înainte să sune la uşa ei.

“Şi cam ce ai vrea să discutăm?”, l-a întrebat ea nedumerită. “Ştiu şi eu… ceva despre noi”. “Nu există noi”, a remarcat ea zîmbind. “Hai în pat!”. Brusc s-a simţit ca un obiect sexual. “Dacă vrei doar o puţă, de ce nu îţi iei un vibrator?”, a întrebat-o pe un ton care a sunat mult mai dur decît dorea.

“Poate vrei să îmi povesteşti despre nevastă-ta? Ori despre copii?”. “Oh, nu…”, a răspuns cu jumătate de gură. “Mai bine hai să nu ne mai vedem”, i-a propus ea. Şi a fost de acord. Nu de alta, dar simţise cum discuţia lor, s-a degradat fără a începe măcar cu adevărat. Sentimente contradictorii îl străbăteau. Să fie vesel că a scăpat de corvoada de a se mai ascunde? Să fie nervos că se întoarce iar în patul conjugal? 

A intrat în casă val-vîrtej, într-un mod neobişnuit pentru el, care de obicei suna la uşă. S-a dus direct în baie, să îşi mai dea cu after-shave. Îl ustura faţa de la frig. Expresia perplexă a soţiei sale a fost ultimul lucru pe care l-a mai văzut, înainte de a aluneca, stupid, pe gresie. Nu a simţit aproape nimic, cînd a dat cu capul de marginea căzii în care ea stătea cu Ondin.

(23 aprilie 2001)