sectorul meu în campanie (5)

“O umbră se furişează printre blocurile din Drumul Taberei. Intră pe rând în fiecare scară de bloc, zăboveşte puţin şi iese. În spate cară un sac imens. După formă, aduce mult cu Moş Crăciun. Nu este însă îmbrăcat în roşu, n-are barbă şi nici nu suntem în decembrie, ci în aprilie. Când vede un om se ascunde. Uşor-uşor a reuşit să bată cu pasul mare parte dintre blocuri. Probabil că nu-i este uşor. Sunt multe blocuri. La un moment dat, umbra dispare. Reapare după un timp cu sacul reumplut până la refuz. Nu-i este uşor şi se întreabă cum reuşeşte Moş Crăciun să bată tot globul într-o singură noapte, când el nu reuşeşte să facă asta doar într-un sector. Şi nu doar într-o noapte, ci în mai multe.”

Aşa mi-l închipui eu pe primarul Cristian Poteraş în acţiunea sa de introducere a felicitărilor de Paşte în cutiile poştale ale alegătorilor. Pentru că seara când am ajuns acasă aveam cutia poştală goală, iar a doua zi am găsit asta:

Ciudat! Nimeni nu l-a văzut patru ani. Nimeni nu-l cunoaşte. Nimeni nu ştie cine e şi ce vrea de la noi, ăştia de locuim în sectorul 6. Însă ne trimite felicitări de Paşte. Pentru prima dată. Păi o să te votăm pentru felicitarea asta, nene!