a şasea zi
Scris de şoferul pe 3 iulie 2008
Nici nu mai ştia de cînd se chinuia să găsească ceva care să-l amuze. Ultima găselniţă găsită nu mai era demult haioasă. La început i-a plăcut cum l-au ridicat în slăvi, cum tot ce se întîmpla i se atribuia lui. Pe urmă s-a plictisit. Începuseră să îi nege existenţa. OK, nu toţi, dar o mare parte.
Pe cei care credeau că de fapt era o echipă nu îi putea suferi. O echipă! Păi dacă ar fi fost o echipă, ar mai fi existat atîtea greşeli? Cică să faci în şase zile, ce lor le-a luat mii de ani. Doar pînă au ajuns să traseze harta genomului uman cît le-a luat? Şi să vezi cît o să le ia să îl facă pe primul. După asemănarea lor binenţeles.
Aici avuseseră dreptate. Îi făcuse după asemănarea sa. Invidioşi, cinici, dornici de promovare, plini de dragoste uneori, dar dornici de sex de mai multe ori… în fine… Dorinţa de promovare îl făcuse şi pe el să accepte experimentul. Oare îi reuşise, nu îi reuşise?
Se afla în ceea ce ei ar fi numit a şasea zi, şi nici vorbă să fie una liberă. Aştepta comisia. Indiferent de rezultatul pe care i-l vor comunica, tot va pleca. Se săturase.
- Unde să pleci? Nu mai e nimic liber pe nicăieri. Şi oricum ai greşit proiectul. Vrei să ne ajungă? O ei de la capăt!
Noroc că îşi rezervase o ieşire, în caz de eşec. Nu era foarte rea nici denumirea lor: apocalipsa. Şi cînd se gîndea că ar fi trebuit să fie ziua lui liberă.
(15 septembrie 2001)
