ora de chimie

Experimentul pe care-l urmărea doar ce începuse. Cei doi, deşi întreaga clasă îi considera o pereche, ori măcar una în devenire, nu prea stăteau împreună. Nu numai că nu prea stăteau împreună, însă, într-un mod ciudat, femela alesese mult timp compania unui şarpe, în locul masculului speciei ei.

Nu exista elev în clasă care să nu aibă o idee. Ba că cei doi ar trebui despărţiţi şi puşi fiecare să stea cu câte un exemplar de acelaşi sex. “Ca să vedem reacţiile, dom’ profesor!”  Ba că trebuia constituit un grup mai mare, iar cei doi să-şi aleagă perechea aleatoriu. „Să-i lăsăm pe ei să decidă, dom’ profesor!”

Aşa că a trebuit să le explice din nou, cu răbdare, termenii exerciţiului. “Un mascul şi o femelă, îi punem împreună, şi vedem ce le lipseşte ca să formeze o pereche. Se aude şi acolo în spate, la şuşoteli?”  Trecuse ceva timp de la începerea experimentului, iar dobitocii din clasă nu aveau nici o idee. Oare de ce credeau ei că materia pe care el o preda se numea chimie?

Solicită atenţia întregii clase şi pocni din degete. Pomul nu a apărut imediat, însă cum îl reperă, femela se îndreptă spre el cu o curiozitate nedisimulată. Rupse un fruct şi muşcă cu plăcere. Imediat se schimbă la faţă şi se îndreptă spre mascul. Aparatele înregistrară golul din stomacul femelei, “fluturele” cum aveau să-i spună glumeţi elevii, imediat după curs. Şi tot aparatele au arătat că femela înţelesese pentru prima dată faptul că atât ea cât şi masculul, priveau lumea înconjurătoare în acelaşi fel. Îl uitase pe şarpe foarte repede.

“Deci nu monofobie?”, întrebă o elevă timidă din banca a treia. “Poate şi asta, dar puţin probabil. Nu am făcut nimic în acest sens. Este pur şi simplu chimie. Dacă o au, apare <<fluturele>> vostru. Dacă nu, nu”, le răspunse amuzat ca de fiecare dată când avea o grupă nouă ce urmărea experimentul. Şi continuă explicându-le compoziţia substanţei puse în fruct.

*

Într-un mod ciudat, masculul nu se putea întreba decât ce legătură avea mărul cu ceea ce simţea el. Eva îi spusese că avea un gust amărui, iar Adam nu suporta amăreala. De chimie nici vorbă să audă.

( 5 august 2008, Vama Veche )