şofer prin Bucureşti

oraşul văzut din mers

cel care ştia să asculte

Scris de şoferul pe 26 septembrie 2008

La opt ani ştia că era diferit de ceilalţi copii. La doisprezece era destul de sigur că nu există nimeni care să i se asemene. La treizeci de ani era pus şi simplu convins, dar se întreba dacă are vreo menire. Erau deja peste zece ani de cînd căuta pe cineva ca el. Aproape renunţase la căutare.

*

Se mutase în casa de pe deal de aproape un an. Evitase socializarea obişnuită în astfel de cazuri. Ştia că tot orăşelul acela de provincie vorbea despre el. Lăsase să se înţeleagă că este un scriitor retras în căutare de inspiraţie. Şi era sigur că orăşenii răscoliseră după cărţile lui. Bineînţeles că nu avea nici una. Deşi, la cîte auzise, ar fi putut să scrie ceva cu destul succes.

În ziua în care femeia i-a bătut direct la uşă, şi-a da seama că o să o ia de la capăt. Amabil, a condus-o în casă şi a servit-o cu o cafea. Nu se mai putea abţine. De mult, de foarte mult timp, nu o mai făcuse. A ascultat-o atent. Şi ea, deşi nu îl cunoştea, i-a povestit toate problemele sale. De fapt, venise pentru a-l întreba dacă se înscrie în asociaţia foştilor proprietari din oraş. Nu, nu se putea înscrie. Nu avea “foste proprietăţi”. Nici el, nici familia sa.

*

Zvonul s-a răspândit iute, ca de obicei. Rînd pe rînd, au venit la el mai toţi din orăşel. Îi asculta tăcut şi ei plecau mulţumiţi. Era şi normal. Se simţeau de parcă le lua problemele cu mînă. Din cînd în cînd nu mai primea pe nimeni. Trebuia să digere şi să dea afară ce primise în ultimul timp.

*

Cînd băieţelul cel blond i-a bătut la uşă, parcă a avut o presimţire. Nu, mama lui nu era la el. Dar băieţelul a rămas împietrit în tocul uşii. “Dvs… dvs mă puteţi înţelege!”, a exclamat copilul şi a început să turuie. A încercat să-l oprească. De fapt, vremea lui era să digere. Copilul nu s-a oprit. Trecuse ceva timp de cînd şi el căuta pe cineva asemenea lui. Cînd băieţelul cel blond a plecat, abia dacă a putut să închidă uşa şi s-a prăbuşit pe podea. Aşa l-au găsit orăşenii, cîteva zile mai tîrziu. Prăbuşit în faţa uşii, zîmbind, dar rece precum zăpada care începuse să se aşeze pe alee.

(26 septembrie 2008, Braşov)

7 Răspunsuri sa “cel care ştia să asculte”

  1. Catalina spus

    Superb!!! Te citesc de putin timp, nu mai stiu cum am ajuns la tine dar nu regret!!!! Scrii superb!

  2. şoferul spus

    Multumesc!

  3. vitalie spus

    multumesc, soferu`.

    m-au oprit “pe dreapta” gandurile generate de textul ista…

  4. soferul spus

    vitalie, ma faci sa cred ca scriu bine :)

  5. Catalina spus

    Chiar scrii bine. :) Esti la loc de cinste in “readerul” meu! ;)

  6. Midori spus

    Da. Scrii minunat acest rezumat sec al unei povestiri sf aparuta prin anii 80 in Almanahul Anticipatia. Povestire care se numea “Omul cel cald”. Ar fi frumos sa-ti precizezi sursele, nu crezi?

  7. şoferul spus

    @ Midori -> eu la inceputul anilor 80 aveam 4 ani iar la sfarsitul lor 14 ani. nu neg ca nu as putea fi influentat de ceea ce am citit de-a lungul timpului, insa almanahuri n-am citit. n-am ce sa raspund mai mult

Lasă un Răspuns

XHTML: Poţi folosi aceste etichete: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>