alte oraşe: Barcelona
Scris de şoferul pe 8 iulie 2009
N-am nici un dubiu: Gaudi a fost diliu. Altfel nu cred că putea face ceea ce a făcut în Barcelona. Unui om cu minţile acasă nu i-ar fi venit ideile astea. Iar barcelonezii ar trebui să-i facă o statuie şi să-i pupe tălpile zilnic pentru moştenirea pe care le-a lăsat-o, moştenire cu ajutorul căreia reuşesc să convingă milioane de turişti să-i viziteze şi să-şi lase banii pe-acolo.
Am vizitat Barcelona în iunie, undeva la final de lună, când soarele te lasă totuşi să baţi zile întregi oraşul fără să te tâmpească. Prea rău. Pentru că totuşi vorbim despre un oraş mediteranean. O spun din capul locului: este cel mai frumos oraş din câte am văzut până acum. Un oraş unde istoria se îmbină armonios cu noul şi unde nici kitch-urile (prezente ca peste tot) nu te deranjează atât de tare.
Primul loc în care m-am oprit a fost Placa Catalunia. Centrul oraşului vechi. De unde am luat-o pe jos pe La Rambla, artera pietonală cea mai vestită din Barcelona. Am mers până în portul vechi şi m-am oprit pe plajă în Barceloneta. Seara am mers în Placa Espanya unde am văzut Fântâna Magică, o fântână arteziană muzicală cu apă colorată. Arată mai bine în realitate decât sună.
A doua zi m-am luat după un idiot şi am bătut drumul până pe Costa Brava. Neinteresant.
A treia zi am dedicat-o Parcului Guell. După amiază – Tibidabo, biserica, nu parcul de distracţii. Şi Muzeul Dalli. Plus plimbări prin Barri Gothic.
Ziua a patra – Sagrada Familia. Rămas fără cuvinte. Şi Casa Batllo şi La Pedrera. Seara, cum îmi propusesem să fac febră musculară, am ales să văd Catedrala. Ceea ce am şi făcut. Ambele lucruri.
Ultimele zile am bătut Barri Gothic până mi-a ieşit pe nas. Am mai descoperit Placa del Rei şi Placa Reial, am văzut Muzeul Picasso (unde era închisă pentru renovare exact galeria cu lucrările care l-au făcut celebru), n-am ratat Camp Nou (deşi nu sunt microbist), m-am minunat la Acvariu şi am salivat prin La Boqueria, o piaţă minunată de fructe, legume şi fructe de mare.
Asta a fost o scurtă trecere în revistă. Sper să a chef şi timp să revin cu detalii asupra fiecărui locşor. Şi m-am întors frustrat, aşa cum se întâmplă de obicei. Pentru că iar mi-am dat seama că eu nu îmi voi vedea Bucureştiul niciodată măcar apropiindu-se de imaginea unui astfel de oraş. Păstrând proporţiile, desigur. Şi asta pentru că Bucureştiul este condus de diletanţi fără viziune. Să nu credeţi că Barcelona de acum are legătură cu Barcelona de acum 30 de ani. Abia din 1992 a început să se dezvolte. De la Olimpiadă.
ipo spus
Ma mir ca, sofer fiind, ai uitat sa mentionezi trafic/transport public si, mai ales zecile de mii de scutere!
şoferul spus
n-am avut timp, dar revin. nu cred sa se schimbe ceva pana atunci
mugur spus
da, şi noi ne-am întors bolnavi. şi fără cuvinte. n-am găsit nici măcar energia să ne povestim unul altuia cum a fost
dar de câte ori ne apasă chiria ne place să spunem că ne vom muta acolo…
altfel, dincolo de aceste cuvenite leşinuri de turist-terorist [era un mesaj uriaş vopsit de-un localnic pe un zid din apropierea Parcului Guell: Tourist, you are the terrorist! - chestie care-a dat şi titlul unei expoziţii autohtone la Galeria Posibilă acum câţiva ani, dar fără evocarea "codului-sursă"...] sunt convins că ai toba plină de perplexităţi care se mulează la fix pe tema blogului tău… [de pildă, ei au rezolvat usturător de simplu faza cu traficul infernal: nu există parcare moca, şi nu-i deloc ieftin, aşa că te gândeşti bine de tot când ieşi cu maşina...] îţi urez mai multă energie decât am avut noi la întoarcere, că merită să spui toate astea pe larg!
soferul spus
@ Mugur -> am fost prins cu o mie de alte lucruri si n-am apucat sa scriu despre asta. asa este: sunt o groaza de spus despre Barcelona care se muleaza pe blogul asta. doar ca zilele astea sunt usor preocupat de alte lucruri. dar promit sa revin
mugur spus
take your time… time is more important than anything, even money
mugur spus
ia te uită, ptiu, vorbesc limbi
)
şoferul spus
nu conteaza limba. apreciez sfatul.