iarna cu tine

E frig ‘năuntru, dar cu tine-i cald

Afara-i alb, pe casă-i chiciură

În pat aş vrea acum ca să te bag

Să te-nvelesc pe toată-n pătură.

 

Am sta la gura sobei, de-am avea,

Poveşti am spune, fără cap şi coadă

Şi toată seara noi ne-am săruta,

O noapte întreagă de magie albă.

 

Ninsoare-albastră ne-ar cuprinde casa

Acoperind-o până peste streşini,

Am fierbe vin şi ceai, de tu ai vrea,

Cu scorţişoară şi cu portocali.

 

Şi-n brad am agăţa gutui şi pere

Poate şi mandarine şi chiar două-trei mere

Aroma lor să ne acopere

Când hainele se vor fi dus să se evapore.

 

Piperul vieţii noi l-am consuma

Şi vreascuri noi am arunca în sobă,

Să ţină focu’aprins, ca să-ncălzească

Mansarda amăruie di’mprejur.

 

Şi zurgălăi de sanie de-aş auzi

Nu m-ar mira la tine ca să vină

Cinstite feţe boiereşti din Alpi

Ce n-aduc daruri mergând în surdină.

 

Aş crede iar în Moş Crăciun, c-ar fi

Şi-n ucenicii ce prepară darul

L-aş aştepta cu rom şi prăjituri

De-aş şti c’aici el îşi goleşte sacul.

 

Iarna cu tine-i un basm,

E-o trecere lină prin viaţă,

E-o dragoste fără marasm

Şi e-un sărut perpetuu de iubire.

 

( 30 decembrie 2010, Bucureşti )