de mers: Zexe

Nu eram familiarizat cu ceea ce se numeşte restaurant-zahana. Zexe a fost primul de acest gen în care am călcat, cred. Am citit despre existenta restaurantului aici şi mi-a plăcut prezentarea. În plus am şi încredere în semnatarul articolului.

Oarecum ascuns pe strada Icoanei (nici la dus taximetristul nu a nimerit imediat, nici la plecare taxiul n-a dibuit localul rapid), la intersecţia cu strada Leonida. Amenajare prietenoasă. Servire rapidă şi chelneri zâmbitori.

Am început uşor, cu salată de icre de ştiucă. Nu ne era foarte foame, dar am reuşit să doborâm şi nişte piept de raţă tras în vin împreună cu nişte cartofi prăjiţi în untură de raţă şi un ciolan afumat cu iahnie de fasole, alături de o salată de sfeclă cu hrean. O nebunie a gusturilor.

Din păcate nu am avut timp de stat, aşa că sigur mă întorc să mai încerc câte ceva din meniu. Cum ar fi cocoşel în vin ori purcel de lapte la cuptor sau nişte patricieni despre care credeam că au dispărut din meniuri odată cu trecerea perioadei interbelice. Mergeţi, că aveţi de ce! Nici vinul vărsat nu m-a dezamăgit, ales pentru că nu aveam timp de mai mult de un pahar. Iar aici găseşti şi vestitul vin pelin, de se bea înainte de război.