la bloc

 

oraş frumos, păcat că-i locuit (24)

Într-o cabină de lift din Drumul Taberei.

 

sectorul meu în campanie (5)

“O umbră se furişează printre blocurile din Drumul Taberei. Intră pe rând în fiecare scară de bloc, zăboveşte puţin şi iese. În spate cară un sac imens. După formă, aduce mult cu Moş Crăciun. Nu este însă îmbrăcat în roşu, n-are barbă şi nici nu suntem în decembrie, ci în aprilie. Când vede un om se ascunde. Uşor-uşor a reuşit să bată cu pasul mare parte dintre blocuri. Probabil că nu-i este uşor. Sunt multe blocuri. La un moment dat, umbra dispare. Reapare după un timp cu sacul reumplut până la refuz. Nu-i este uşor şi se întreabă cum reuşeşte Moş Crăciun să bată tot globul într-o singură noapte, când el nu reuşeşte să facă asta doar într-un sector. Şi nu doar într-o noapte, ci în mai multe.”

Aşa mi-l închipui eu pe primarul Cristian Poteraş în acţiunea sa de introducere a felicitărilor de Paşte în cutiile poştale ale alegătorilor. Pentru că seara când am ajuns acasă aveam cutia poştală goală, iar a doua zi am găsit asta:

Ciudat! Nimeni nu l-a văzut patru ani. Nimeni nu-l cunoaşte. Nimeni nu ştie cine e şi ce vrea de la noi, ăştia de locuim în sectorul 6. Însă ne trimite felicitări de Paşte. Pentru prima dată. Păi o să te votăm pentru felicitarea asta, nene!

nori de furtună deasupra Vitanului

   

sectorul meu în campanie (3)

 

Din ciclul eu am cutie poştală, ei se chinuie să mi-o umple. Este dimineaţă. Trec prin faţa cutiilor poştale din bloc cu ochii mijiţi de somn. Văd că am ceva în cutie. Deschid cutia poştală şi găsesc ditamai foaia A4, din care aflu că “Tănase îndreaptă lucrurile. Garantat.” Constantin Tănase? Mmmm, nu. Stelian Tănase? Mmmm, nu. Maria Tănase? Mmmm, nu. Mă rog, un Tănase. O fi Tănase ăla din melodia lui Chilian? Mmmm, nu cred totuşi.
Mă uit la poză. Chip angelic, proaspăt ras, tuns şi frezat. Mustăcioară, ochelari, cravată roşie, mână în buzunar, semi-profil, sigla PNL, ceva cu sectorul 6… Gata! M-am prins. Antonel Tănase. Cum care Antonel Tănase? Cel cu metroul în Drumul Taberei.

Prima dată am scris despre domnia sa prin noiembrie anul trecut. Am cam mirosit încă de pe atunci ce şi-ar dori: să candideze la Primăria Sectorului 6. Acum, ce să spun?… oricine este mai bun decât actualul primar, dl. Poteraş (sănătate multă! că tot a venit vorba de dvs.). Dar asta nu mă împiedică să nu mă distrez. Oricum, între ditamai coala lipită pe uşa blocului de dl. Poteraş şi ditamai poza băgată în cutia poştală de dl. Tănase, al doilea are o bilă în plus.

Aştept cu nerăbdare mişcările celorlalţi candiaţi.

instalatorul (2)

Două zile, din care 5 ore de muncă efectivă, şi ţeava este schimbată. 150 de lei noi. Extra costuri pe care nu le-a suportat administraţia, deşi este ţeavă comună, deoarece a mai trebuit să schimbe nişte “coturi şi robineţi” care nu sunt “pe părţile comune” ci “e ale mele”. Din casa mea. Plus spartul peretelui care nu este treaba instalatorului. Acum să văd cât o costa să pun peretele la loc…

Şi o întrebare: oare tuturor muncitorilor li se văd chiloţii când lucrează aplecaţi? La mine au fost negri cu o bandă gri. La Sorina au fost cu pătrăţele.

Şi urmele ravagiului, mai jos. Poate nu pare distrugere, dar nu ştiţi ce perete frumos aveam înainte. Îl ştiam de mic. A crescut sub ochii mei, acoperind ţevile.

instalatorul

O oră şi douăzeci de minute. Atât a trecut de când aştept un instalator acasă. Data trecută am aşteptat trei zile, aşa că nu mă impacientez.

Totul a început aseară când, ajuns acasă, am găsit un post it pe uşă: “Sunaţi, vă rog, la apartamentul 69″. Cool, mi-am spus şi m-am dus să sun. Bref: aflu că vecinul de sub mine era uşor inundat. Acasă eu nu aveam nimic. O scurtă inspecţie a administratorului a adus şi rezolvarea: era ţeava comună DIN PERETE. Marfă! Nu mi-a luat mai mult de o secundă să-mi dau seama ce urmează: perete spart, faianţă spartă, ţeavă înlocuită. După ce am aflat că şi la vecinul de deasupra mea va fi la fel, m-am mai calmat. Nu eram singurul sinistrat. Ţeava naibii, nu putea să se spargă decât între etaje.

Ţevile astea au personalitate, vă spun eu. Când m-am mutat acum 4 ani, am schimbat toate ţevile. De atunci, în fiecare an, schimb din nou câte ceva care tot se sparge. Ba o bucată de ţeavă, ba un robinet, ba un cot, ba un „flexibil” (na, că am învăţat şi termenii de specialitate). Ultima dată, acum cam o lună, era apa în casă de câţiva centimetri. Aveam să aflu că este „un flexibil prost că e chinezesc”. „Păi pune nene austriac!” “Nu există decât chinezesc”.

Şi acum stau şi aştept instalatorul. Mai bine mă făceam instalator. Da’ dacă mi-a plăcut cartea, aşa îmi trebuie. Nu ştiţi ce greu este să găseşti un instalator. Bun. Proşti găseşti imediat. Probabil că rapiditatea cu care răspunde cererii este direct proporţională cu valoarea lui. E bun, îl aştepţi. Vine repede, e un idiot. Deci, aştept.