dilema

Mergi pe o stradă, printr-un oraș din țara România. Strada cu scuar verde între sensuri. Oprești la o trecere de pietoni Și vezi cu coada ochiului un bou cu un cazan de dacie că întoarce pe trecere și vine spre tine ca și cum nu te vede. Claxonezi ca idiotul, prelung. Nimic, boul e clar că nu se uită spre tine. În spate, mașină. În față, pietoni. N-ai unde te duce. Boul te lovește. Se dă jos. Miroase a alcool.

- Hai mânca-ți-aș, că n-are nimic.

Nimicul înseamnă o portieră făcută praf. O mie de euro ca popa, reparația. Știu, pentru că acum un an am pățit ceva similar: aceeași portieră, același accident parcă tras la copiator. Doar alt bou.

- Hai că ne înțelegem.

- Ba nu, zici tu, nu ne înțelegem. Mergem la poliție.

- Hai frate că am copii acasă, mi-a murit mama, am probleme.

- Și eu am o problemă mare. Am mașina lovită. Iar copii tăi n-au nici o legătură.

Se suie în mașină și pleacă nonșalant. Apuci să notezi numărul: BV 09 VJA. Și pleci la poliție.

Și la poliție afli că ai două variante: fie declari cum fost și se apucă să-l caute. Șanse de găsire mici. De ce?

- Pentru că ăștia nu au mașinile înscrise pe numele lor. Sigur, noi îl căutăm, dar până nu identificăm autorul nu o să vă repare pe casco mașina.

- Aha, zic eu. Și ce opțiune mai am? întreb de parcă legea este opțională. Și este:

- Dacă doriți să o reparați repede, declarați că ați găsit-o așa în parcare.

Îmi sun agentul de asigurări. Îmi confirmă. Societatea de asigurări nu repară mașină decât când este identificat autorul. Ca să aibă de la cine recupera banii.

Polițistul mă lasă să mă gândesc până mâine.

Dilema mea? Să declar că am găsit-o așa în parcare și să o repar repede? Sau să merg așa o lună, poate două, până găsesc (dacă găsesc) polițiștii autorul și să o repar atunci. Sigur, asta implică să mă întorc în acest orășel când e omu’ găsit și să-l identific. Să merg la proces, că este caz penal și altele probabil. Și dacă autorul nu este identificat? Voi ce ziceți să fac?

p.s. ați observat ce frumos și nediscriminatoriu am povestit?

duminică, 30 martie

Un fel de vineri 13, aşa a fost duminică 30. Adică zi cu ghinion pentru doi dintre marii conducători ai ţării care au fost implicaţi în accidente auto uşoare, care se întâmplară să se întâmple din cauza lor şi doar a lor. Sau poate că au fost nişte conspiraţii ale duşmanilor politici? Greu de spus.

Aici poţi să citeşti despre Mircea Geoană şi maşina sa înmatriculată B 01 PSD. LOL

Aici poţi să citeşti despre Traian Băsescu şi maşina sa înmatriculată B 11 FRH, proprietate a SPP.

Mare noroc că băieţii ăştia nu se întâlnesc în trafic. Sau se căutau, oare?

p.s. acum îmi dau seama: adică SPP a cumpărat un Golf pentru Băsescu? în ce ţară trăim, frate!?

a venit primăvara

 

Pe această cale doresc să-i mulţumesc celui/celei care ieri, într-o zi obişnuită de joi, mi-a raşchetat frumos maşina din dotarea personală, pe o străduţă din luminosul cartier Vitan. Deşi am parcat absolut corect, paralel cu trotuarul, în continuarea unui lung şir de maşini parcate şi ele, cineva a reuşit performanţa de a nu-l/nu-o încăpea strada. Mulţumesc frumos! Acum voi redescoperi plăcerile mersului la poliţie, ale scrisului declaraţiei în care voi explica cum am găsit maşina în parcare lovită, ale mersului la asigurator şi ale dusului în service la vopsit. Iar de la anu’, voi descoperi plăcerea creşterii costului asigurării casco. Mulţumesc, să-ţi trăiască familia! Nu ne cunoaştem, dar îţi doresc tot binele din lume!

s-a dat liber la accidente auto

Cam 51 de zile le-a luat procurorilor să ajungă la concluzia la care ajunsese orice om normal la cap şi cu permis auto: dl. Ludovic Orban a lovit o fetiţă cu maşina atunci când a avut deja celebrul accident auto prin decembrie anul trecut. Să recapitulăm pe scurt: un şofer (în acest caz ministru) a lovit uşor o fetiţă cu maşina. A fugit de la locul accidentului. Nici nu a declarat accidentul. Ba a şi minţit când a fost întrebat, spunând că nu s-a întâmplat nimic. Legea este clară: în acest caz se primeşte de la 2 la 7 ani închisoare. Probabil cu suspendare, că totuşi n-a omorât pe nimeni.

Cu toate astea, Parchetul, în inteligenţa lui, a dat neînceperea urmării penale, trăgând o concluzie halucinantă: Orban nu se face vinovat de vătămare corporală din culpă, pentru că fapta comisă – cauzarea unor leziuni unei persoane- leziuni care necesită mai puţin de 10 zile de ingrijiri medicale, nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune. Dar fuga de la locul accidentului cum este prevăzută? Vă spun eu, dacă fugi, indiferent de gravitatea accidentului, înseamnă de la 2 la 7 ani. Dar am mai spus-o.

Da, pentru că victima nu a fost lovită grav şi pentru că nu a depus plângere împotriva şoferului, scapi de urmărirea penală. NU ŞI ÎN CAZUL PĂRĂSIRII LOCULUI ACCIDENTULUI. Asta este o faptă penală. Dar cui să-i pese? Omu’ este ministru, ce naiba!

Deci, şoferi fiţi atenţi! De acum putem lovi pe trecerea de pietoni pe oricine, dacă nu-l băgăm în spital mai mult de zece zile. Şi dacă-l plătim după aceea să nu depună plângere.

Am mai scris despre asta aici, aici şi aici. Gata, s-a terminat. Ce grijă aveam!

campaniile poliţiei rutiere ating recorduri nebănuite

Ca urmare a accidentelor rutiere, în România dispare în fiecare an populaţia unei comune mai mari. Conform ultimului recensământ există peste 1.700 de localităţi cu populaţie între 2.000 şi 5.000 de persoane. Deci, avem de unde.

Recordul morţilor pe şoselele patriei a fost atins în 2007: 2.775 de morţi. În 2006 fuseseră 2.151, în 2005 – 2.615, în 2004 – 2.446. Însă, în 2006 numărul morţilor a rezultat din 19.259 de accidente, iar în 2004 din doar 7.347. Probabil că din 2005 toată lumea a decis să meargă câte 4-5 într-o maşină, să facă economie de benzină.

Cum am ajuns la aceste cifre care încă nu reuşesc să depăşească numărul victimelor din Irak? Simplu: infrastructura rutieră e la pământ. Ce fac autorităţile pentru a micşora numărul accidentelor? Şi mai simplu: nimic. Poliţia rutieră a încercat anul trecut o campanie intitulată „Stop accidentelor, viaţa are prioritate”. Accidentele însă nu au înţeles mesajul şi au continuat să se întâmple.

În loc să arunce banii pe diverşi fluturaşi, clipuri audio şi video şi afişe, mai bine instalau panouri luminoase pe drumurile naţionale şi autostrăzi care să anunţe când e ceaţă, polei, trafic îngreunat etc. Asta îmi vine în minte aşa, ca o primă idee. Oricum, este mai uşor să faci o campanie, decât să cauţi cauzele accidentelor: gropi imense, intersecţii nesemnalizate, drumuri întregi nemarcate, indicatoare găurite de rugină sau murdare, accesul tuturor cazanelor pe şosele s.a.m.d.

fără titlu

 

Azi dimineaţă, în jurul orei 5.30, pe bdul Magheru.

telenovela dlui Orban

Nu mai vroiam să scriu despre dl. Orban Ludovic. Dar m-am răzgândit când am văzut filmul apărut. Mare lucru tehnologia asta, devenită accesibilă tuturor.

Într-o ţară normală, un ministru ar fi demisionat până acum. Într-o ţară semi-normală, ar fi fost demis, dacă el nu demisiona. În România pe dl. Tăriceanu îl doare în cot. Pe ministrul de interne în şpiţ. Şi pe dl. Orban în dos. Ce zice el, după ce s-a ascuns de toată lumea: că o să stea ascuns atâta timp cât va fi “vânat”, că poate conduce ministerul şi de la distanţă. Să-i amintim dlui ministru că a zis că nu s-a prezentat la poliţie pentru că era ocupat cu dezăpezirea. Deci, ministerul nu se poate conduce de la distanţă. Ce-mi plac ăştia că se contrazic în declaraţii.

Ca să scurtez. Încep aici un AMR al zilelor pe care dl. Orban le mai petrece în funcţie. Astăzi a fost a patra zi.

Later edit: Este evident că PNL nu are consilieri de imagine, deşi înţeleg că dă bani pentru aşa ceva. Spun asta pentru că tocmai am văzut o declaraţie a purtătorului de cuvând a Guvernului care spune că primul ministru nu comentează “incidentul” (!!) în care a fost implicat dl. Orban şi nu face nimic până ce instituţiile statului nu îşi fac datoria. Păi asta e problema: în ţara România instituţiile statului nu-şi fac datoria. Orice consilier ar fi spus că demisia este un mod onorabil de a ieşi din această poveste. Adică măcar guvernul şi partidul, că dl. Orban…