Domnule primar general, (3)

Vă scriu pentru a vă anunța o veste bună și oarecum incredibilă: existe orașe în România care au rezolvat, în bună măsură, problema traficului rutier și care au reușit să reabiliteze centrul vechi. Nu credeți? Mergeți doar 140 km până la Brașov. Știu că este greu, poți face chiar șase ore uneori, dar nu este imposibil. Dar să vă spun, pe scurt, ce făcură brașovenii.

Au renovat clădirile din centrul vechi, au făcut din str. Republicii (asta e un fel de Lipscani a lor) o stradă pietonală cu magazine pe stânga și pe dreapta (un fel de Rue Neuve, dacă vă este mai la îndemână), au restricționat accesul auto în tot centrul vechi. Și au descoperit, pentru asta, ceea ce vă spuneam că am văzut în Belgia, stâlpii hidraulici. Iată mai jos un exemplu:

 

Deci, se poate și în Românica. Nu mai spun că în tot centrul vechi brașovean sunt cafenele și restaurante și magazine, ca să atragă oamenii. Iar clădirile vechi chiar sunt puse în valoare. Pe urmă, tot acolo au descoperit tonomatele pentru parcări. Iată:

 

Bagi monedele, în funcție de cât stai, scoți bonul și îl pui pe bord. Simplu. Iar periodic trece un nene plătit de primărie, care face poze mașinilor ce nu plătesc parcarea. Mă rog, mașinile nu plătesc, șoferii. Iar amenda e destul de mare. Și se pot face și abonamente lunare sau anuale pentru parcare.

Și câteva cuvinte despre trafic, respectiv două cuvinte: sensuri unice. Multe. Și făcute cu cap. Și semafoare sincronizate.

Sigur, Brașovul nu are dimensiunile Bucureștiului. Dar dacă aceste lucruri le redimensionați dvs. pentru București? Ce ziceți, puneți mâna pe telefon și-l sunați pe omologul dvs. din Brașov? Că este mai ușor decât să mergeți prin New York sau Bruxelles pe banii noștri.

În rest, vă doresc un an nou fericit și mă prefac, încă puțin, că nu văd nimicul făcut de dvs. de când sunteți primar și fixația cu stradela suspendată. Totuși, nu mă pot abține să nu vă amintesc faptul că ați promis serviciu de închirieri biciclete și că nu o să mai lasați constructorii să ridice turnuri în zone în care nu-și au locul. Ghiciți de ce v-am amintit asta!

un șofer

alte locuri: Strada Sforii, Brașov

 

  

Cea mai îngustă stradă din estul Europei se află în Brașov: Strada Sforii. Singura stradă din oraș ai cărei pereți laterali pot fi atinși cu ambele brațe în același timp. Sigur, dacă ai peste 10-14 ani. Existența documentară este atestată din secolul XVII, la început fiind un coridor lăsat pentru a ajuta munca pompierilor. Eu tot coridor i-aș spune și acum. Are o lățime între 111 cm și 135 cm și 80 m lungime. Este situată între străzile Cerbului și Poarta Șchei. Dacă ajungeți prin Brașov, n-o ratați.

mitul ardeleanului

Stau de ceva timp într-un colț de Ardeal și am ajuns, ușor-ușor, să-mi dau seama că mitul ardeleanului este doar un mit. De ce am ajuns să-i considerăm pe transilvăneni super-profy, roboței care-și fac treaba fără greș, nu înțeleg. Poate pentru că ei au stat într-un imperiu și noi nu.

Ce am constatat? Ardelenii nu sunt punctuali. Ardelenii sunt leneși. Ardelenii nu se pornesc să-și facă treaba pe care și-o asumă decât după multe, multe reluări ale aceleași discuții care se termină cu promisiunea că se apucă de treabă. Ardelenii sunt infatuați. Ardelenii se mândresc cu infatuarea lor. Ardelenii au cele mai proaste drumuri din țară. Ardelenii îi tratează de sus pe toți cei care nu sunt ardeleni. Ardelenii nu-și recunosc necunoașterea. Ardelenii nu-și recunosc problemele. Ardelenii le știu pe toate. Ardelenii nu răspund cu “da” sau “nu”, ci cu “să mai vedem, să mai vorbim”. Ardelenii blochează intersecția ca toți ceilalți români adevărați. Ardelenii sunt rasiști.

Sigur, comparativ cu bucureștenii au și calități. Sunt ordonați. Cunoașteți ordinea aceea nazistă? Ea este. Ardelenii au orașe curate. Cel puțin în centru. Ardelenii au cuvânt. Când îți spun că fac ceva, fac. Să nu le dai dead-line însă. Ardelenii nu uită și nu iartă. Ceea ce mă face să mă întreb dacă nu e cumva un defect. Cel puțin partea cu iertarea.

Și uite de asta, ardelenii se cred buricul pământului. Nu sunt. Și ceea ce mi se pare drăguț este că și în restul țării există această impresie. Vreți un exemplu live, pe care îl puteți vedea cu toții? Păi e un nene reporter la Antena 3, care cică are și un mare blog pe care scrie el ce nu poate da pe post. “Blog pe surse” cum îi spune. Vă place formularea titlului? Doar mizerii acolo, de te și miri de ce nu le dă direct pe post, din moment ce postul face oricum destule.

Există și lucruri bune în Ardeal, nu mă înțelegeți greșit. Am fost zile întregi într-un delir culinar desfrânat. Celebrul gulaș, fie el supă sau mâncare, bine făcut, face să îți plouă în gură. Dacă este gulaș cu carne de căprioară, este și mai și. Tocană de miel la ceaun. Mușchi de vită cu smântână și tarhon. Ciorbă de văcuță și tarhon. Ciorbă de fasole cu afumătură, servită în pâine. Coaste de porc la grătar cu cartofi și chimen. Păstrăv umplut. Papricaș. Ciorbă de salată. Ciolan de porc la cuptor cu varza. Brânză de burduf. Pastramă de oaie. Sunt doar câteva dintre nebuniile culinare pe care ficatul meu le-a primt din plin. Dar altceva interesant în Ardeal, eu n-am găsit. Poate și arhitectura din unele sate, însă doar cea săsească. Iar sași nu mai sunt.

românica (7)

 

de evitat: Butoiul Sasului, Brașov

Pe strada Republicii, în Brașov, sunt o groază de bodegi. Una dintre ele se numește Butoiul Sasului. În meniu, cel mai interesant fel de mâncare era un ciolan de porc la cuptor, cu varză. Cică specialitate săsească. Nu am putut însă să văd cum e. Am intrat în restaurant pe la ora 14.00. Douăzeci de minute mai târziu, deși eram singurul client, nimeni nu m-a băgat în seamă. Așa că am plecat. Deci, evitați la greu butoiul ăsta!

alte locuri: turnuri albe

Salonic

 

Turnul Alb din Salonic (Thessaloniki) a fost construit în timpul în care orașul era sub dominație otomană, de către sultanul Suleiman Magnificul. Se întâmpla pe la 1535. De-a lungul timpului a fost folosit ca fort, garnizoană și închisoare. Era componentă importantă a zidurilor cetății. Zidurile au fost dărâmate în 1866.

Turnul a avut inițial culoarea roșie, iar un masacru al prizonierilor de aici, în 1826, îi adusese supranumele de Turnul Roșu.

În urma războiului balcanic din 1912, Imperiul Otoman pierde Salonicul, pe care îl anexează Grecia. Ocazie cu care turnul a fost zugrăvit în alb și a căpătat noul nume.

 

Brașov

 

Turnul Alb din Brașov a fost construit între 1460 și 1490, făcând și el parte din zidurile de apărare ale cetății. Un pod mobil făcea legătura între turn și unul dintre bastioanele Brașovului. Este cel mai înalt punct de fortificație din Brașov.

În 1689 a ars, în urma marelui incendiu care cuprinsese cetatea, fiind renovat în 1723. În ultimul secol a mai fost restaurat de cinci ori.

românica (4)

La târg…