de ce urâm candidaţii (2)

De exemplu pentru că îşi fac bloguri în campania electorală, uitând de ele după ce pierd alegerile. Într-o ordine oarecare: Bodu, Oprescu, Onţanu, Poteraş.

 

de ce urâm candidaţii (2)

De exemplu pentru că dau sms-uri cu urări de Paşte în an electoral. Iată-l pe dl. Onţanu. Se trezeşte el dintr-o dată să dea sms-uri cu urări de Paşte la jurnalişti. Dar nu celor acreditaţi la primăria domniei sale sau la partidul din care face parte. Nuuuu! A făcut el cumva rost de o bază de date cu jurnalişti, a cumpărat un număr dedicat (cred că aşa se cheamă, dar nu sunt sigur) din acela care îţi afişează numele la destinatar deşi destinatarul nu te are în memoria telefonului şi s-a pus pe trimis sms-uri.

Şi ce text a compus mintea echipei dlui Onţanu? „Hristos a înviat! Lumina sfântă să vă umple sufletele de speranţă! Să întâmpinăm învierea Domnului cu sănătate în mijlocul familiei! Cu preţuire, Neculai Onţanu.” Foarte frumos!

Partea haioasă este că baza de date e cam veche şi neactualizată. Astfel au primit sms-uri oameni care nu mai au legătură cu presa de ani buni. Nene Onţane, să îţi trăiască familia!, vezi că cine ţi-a vândut numerele alea te-a cam tras pe sfoară.

sectorul meu în campanie (5)

“O umbră se furişează printre blocurile din Drumul Taberei. Intră pe rând în fiecare scară de bloc, zăboveşte puţin şi iese. În spate cară un sac imens. După formă, aduce mult cu Moş Crăciun. Nu este însă îmbrăcat în roşu, n-are barbă şi nici nu suntem în decembrie, ci în aprilie. Când vede un om se ascunde. Uşor-uşor a reuşit să bată cu pasul mare parte dintre blocuri. Probabil că nu-i este uşor. Sunt multe blocuri. La un moment dat, umbra dispare. Reapare după un timp cu sacul reumplut până la refuz. Nu-i este uşor şi se întreabă cum reuşeşte Moş Crăciun să bată tot globul într-o singură noapte, când el nu reuşeşte să facă asta doar într-un sector. Şi nu doar într-o noapte, ci în mai multe.”

Aşa mi-l închipui eu pe primarul Cristian Poteraş în acţiunea sa de introducere a felicitărilor de Paşte în cutiile poştale ale alegătorilor. Pentru că seara când am ajuns acasă aveam cutia poştală goală, iar a doua zi am găsit asta:

Ciudat! Nimeni nu l-a văzut patru ani. Nimeni nu-l cunoaşte. Nimeni nu ştie cine e şi ce vrea de la noi, ăştia de locuim în sectorul 6. Însă ne trimite felicitări de Paşte. Pentru prima dată. Păi o să te votăm pentru felicitarea asta, nene!

sectorul meu în campanie (4)

Nu ştiam că a început campania electorală. PD-L crede că da. Cel puţin în sectorul 6. Nu înţeleg ce l-a ţinut pe primarul PD-L, Cristian Poteraş, să cureţe mizeria în cei patru ani de mandat.

oraşul meu în campanie (4)

Campanie cu şuşe. Dar nu asta mă deranjează, ci locul unde au lipit afişul. Nu ajunge că oricum oraşul este mizerabil din cauza afişelor la diverse concerte, lipite anapoda. Trebuia să vină şi Cozmin Guşă să mai murdărească puţin. Şi omu’ se vrea primar!

teama de electorat sau cine candidează (6)

Pentru prima dată după 1989 partidele nu se înghesuie să îşi anunţe candidaţii pentru alegerile locale. Ultimele tururi de alegeri, cele euro-parlamentare fiind cele mai apropiate, au arătat o lehamite a electoratului faţă de partide. Aşa că nici partidele nu aleargă să intre în competiţie. Se caută oameni credibili sau se simte o frică faţă de concurs.

Diverse pretexte îi fac pe toţi să amâne. PSD se preface că are mai multe opţiuni. În realitate nu are. PD-L pare că nu are încă nici o opţiune, nimeni nevrând să candideze. Vasile Blaga spune periodic că este dispus să candideze, însă decizia o ia partidul, bla, bla, bla. Tot o ocolire a deciziei. Doar PNL şi-a schiţat intenţia, însă candidaţii, deşi nedesemnaţi oficial, par nişte caricaturi palide. Later edit: cu excepția lui Andrei Chiliman de la sectorul 1.

Adevărul este că alegerile locale sunt mai grele acum decât cele parlamentare viitoare. Cu aşa-zisul vot uninominal, o circumscripţie va fi mult mai mică decât o localitate sau un sector. Deci, mai uşor de bătut cu pasul. Astfel că mulţi îşi fac planuri pentru parlamentare. Iar o ieşire în lupta de la locale ar putea să le scoată vulnerabilităţile în evidenţă. La parlamentare atacurile la adresa lor devenind doar o formalitate.

Jokerul alegerilor rămâne Traian Băsescu. Cel puţin în Capitală unde va conta cuvântul său de susţinere. De aceea PD-L îşi permite să amâne anunţarea candidaţilor. Cu toate acestea, imaginea proastă şi eşecul administrativ al lui Adriean Videanu îi face pe cei din PD-L să se mai gândească. Chiar cu Traian Băsescu de mână, campania nu va fi uşoară. Nu de alta, dar este greu să explici de ce nu ai mişcat nimic atâta timp.

De cealaltă parte, PSD pare fericit să-şi frângă gâtul cu opţiuni gen Marian Vanghelie sau Sorin Oprescu. Ambii pierzători de alegeri la municipiu, unul mai răsunător ca celălalt. Este clar că celebra pepinieră de cadre socialiste nu a mai rodit nimic de multişor, dacă partidul reşapează acum nume vechi.

Tot o reşapare propune şi PNL, în persoana lui Ludovic Orban. Însă PNL este conştient, probabil, că intră în cursă doar pentru onoare. Ce poate fi mai uşor de atacat decât un candidat care a părăsit postul de viceprimar (în care oricum nu a mişcat nimic), care a condus Transporturile (fără a asfalta un kilometru de autostradă) şi a mai şi accidentat un copil cu maşina? Deci, şi PNL duce lipsă de cadre şi imaginaţie.

Imaginaţia nu le lipseşte însă celor de la PC şi PIN, partidele care vor face deliciul campaniei electorale. Ambii candidaţi, Codrin Ştefănescu (PC) şi Cozmin Guşă (PIN), sunt traseişti notorii şi parlamentari cu gura mare, dar fără rezultate. Singura lor şansă este de a le creşte notorietatea în eventualitatea găsirii unui post cald în toamnă. Iar asta o vor face, probabil, prin acţiuni controversate care să aibă impact în media.

Necunoscuta alegerilor o reprezintă însă Silviu Prigoană, despre care se vehiculează multe zvonuri. Ba că va candida la Capitală, ba la un sector. Oriunde însă candidează, are o şansă reală de câştig. Cel ţine însă să-şi anunţe candidatura? O perioadă probabil că a testat partidele pentru a vedea cine îl primeşte. Spre dezamăgirea lui şi prostia partidelor, nimeni nu s-a înghesuit să trimită în alegeri un om cu şanse certe. Sigur, timpul ca un partid să ia o decizie nu-i pierdut. O altă perioadă probabil că încearcă să facă faţă şantajului celor care în mod clar îl văd ca pe o ameninţare. Nu cred că este uşor să faci afaceri în România fără a te murdări, mai mult sau mai puţin. Care va fi finalul? Greu de spus acum.

Pronosticurile mele pentru intrarea în turul doi, fără a pune la socoteală candidatura lui Silviu Prigoană şi plecând de la zvonurile din presă privind candidaturile, ar suna cam aşa, în acest moment:

Sectorul 1: Andrei Chiliman (PNL) şi Răzvan Murgeanu (PD-L)
Sectorul 2: Neculai Onţanu (PSD) şi mai vedem cine, că nu este clar cine mai candidează. Dacă nu va fi un nume serios, Onţanu ar putea ieşi din primul tur.
Sectorul 3: Liviu Negoiţă (PD-L), din primul tur
Sectorul 4: Popescu Piedone (PC) şi mai vedem cine, că nu este clar cine mai candidează. Adrian Inimăroiu oricum nu intră în turul 2.
Sectorul 5: Nu există un candidat serios în acest moment, dacă Marian Vanghelie spune pas. Va conta probabil bazinul electoral tradiţional al partidelor.
Sectorul 6: Cristian Poteraş (PD-L) şi Dan Darabont (PSD)
Primăria Generală: Nu se poate pronostica nimic acum. Cred eu.

Oricum o dăm, rezultatele vor fi pestriţe şi va conta cine va conduce Consiliile Locale şi pe cel General. Dacă primarul nu va avea aceeaşi culoare politică ca majoritatea consilierilor, noi, bucureştenii, putem să ne luăm adio de la dezvoltarea oraşului. Nu se va mişca nimic patru ani.

sectorul meu în campanie. astăzi: cum să pierzi 40.000 de euro

Peste 40.000 de euro va arunca pe geam dl. Cristian Poteraș, primar al Sectorului 6, ca să mai atragă niște voturi. Cum? Oferă câte 500 de lei celor peste 300 de cupluri din sector care sărbătoresc 50 de ani de căsnicie. “‘Premiul are ca scop stimularea familiei, precum şi atragerea atenţiei asupra importanţei familiei şi stabilităţii în cuplu”, se arată într-un superb comunicat al primăriei, rașchetat direct din pădurea de brazi pe care nea Poteraș o plantează zilele astea. Apropo, pe când introducem lupi și mistreți?

Iată 40.000 de euro, sumă la care am contribuit și eu, dați de dl. Cristian Poteraș (fie-i numele lăudat!) pentru niște amărâte de 600 de voturi. Cum naiba știu ei de când sunt ăia căsătoriți, oricum nu înțeleg. Că unii poate s-au mutat în sector după căsătorie. Și oricum, acum 50 de ani era o altă împărțire administrativă.

Curat acțiune liberală, cum ziceți m’neavoastră că este partidul din care faceți parte! Sau vă inspirați de la socialistul Vanghelie?

După curățenia lu’ pește prăjit, acum premiile longevității. Așa să vă ajute, domnu’ Poteraș. După creieru’ matale!