Marius este un restaurant (a nu se confunda cu cafeneaua de alături) cu specific franţuzesc, din centrul Chişinăului. Bucătarul este destul de clar că ştie ce face. Pentru că, exact ca întotdeauna când am mâncat mâncare franţuzească, nu m-a dat pe spate. Nu pot spune că nu este o mâncare gustoasă, dar nu este cu siguranţă ceva care să mă pună în cur. În fine, la cât mă pricep eu, ce am mâncat aici este tipic a la francaise.
Dar până la mâncare, să trecem prin restaurant. Amenajare plăcută, de bistro, chelneri amabili, gata să îţi explice ce mănânci. Eu n-am vrut să-mi explice. Am vrut să fie o surpriză, aşa cum am păţit mereu în Paris. Durata preparării mi-a lăsat însă o gaură în stomac: puţin peste o oră. Să fie bilă neagră, că am murit de foame? Să fie albă, că a preparat totul pe loc? În fine…
Până la mâncare am pornit cu o puţină vodcă (doar avem influenţe ruseşti în zonă). Russian Standard se cheamă ea. Şi am tot continuat aşa timp de o oră, până a sosit ceea ce în meniu se chema “tatar din somon cu susan şi legume, acoperit cu icre roşii”. Chestia cu icrele roşii cred că este şi ea o influenţă rusească. Destul de gustos. Servit alături şi cu un sos de soia. Legume a însemnat aici ceapă verde şi castravete. În Chişinău nu poţi şti niciodată ce conţine un fel de mâncare. Pur şi simplu în meniu nu trec toate ingredientele. Mă tot întreb cum trăiesc alergicii pe-aici… De foame, uitai să fac poza la “tatar”.
La scurt timp a apărut, după cum preciza meniul, „Buiabes a la Marseille cu crutoane din usturoi”, sau în franceza din meniu: „Bouyabes a la Marseille, servi avec des croutons a l’ail”. Spre ruşinea mea habar n-aveam că o să fie supă de peşte şi fructe de mare. Nu am înţeles ce însemnau crutoanele de usturoi. Nu era nimic de usturoi pe acolo, cu excepţia unei maioneze aduse într-un bol alături. Nice! Exact ca-n Franţa. Nu prea ai idee ce comanzi.
Şi după aceea a zburat către masă o “prepeliţă cu umplutură de <<graten>>, cu fois gras pe frunze de spanac şi sos de pomuşoare”, sau în franceza din meniu: ”caille a la farcissure <<graten>>, servie sur des feuilles d’epinard avec foie gras et de la sauce aux baies”. Unde sosul de pomuşoare era dulceaţă de fructe de pădure iar gratenul era ceva din mere. Cred. Că oricum nu ştiu ce e ăla graten. Iar spanacul era fiert cu usturoi. Şi avea şi un ou de prepeliţă şi cartofi prăjiţi. Ca de obicei, uitaseră să le pună în meniu.
Am încheiat cu un pahar de chardonnay, desigur de Purcari, un espresso scurt şi am fugit să mănânc un sandviş acasă. Muream de foame. Da’, dacă treceţi prin Chişinău, mergeţi o tură. Duminica au reducere de 50% la consumaţie. Aşa că măcar la preţ a fost ok.
