de week-end: The Bucket List (2007)

Superb. Speechless. Ăia de au dat Oscarul sunt nişte tâmpiţi.

de week-end: There Will Be Blood (2007)

 

Opt nominalizări la premiile Oscar de anul acesta, inclusiv pentru cel mai bun film şi cel mai bun actor într-un rol principal. Într-adevăr, Daniel Day-Lewis joacă foarte bine rolul unui petrolist de la începutul secolului trecut care “dă lovitura” după ce descoperă un zăcământ imens de petrol. Descoperirea schimbă radical atât viaţa sa cât şi cea din micul orăşel unde există punga de petrol. Desigur, cu cât ajunge să aibă mai mulţi bani, cu atât are mai multe probleme.

Filmul ne arată o pagină de istorie mai puţin cunoscută din trecutul Statelor Unite. Cam cum a încercat să arate şi Gangs of New York (2002). Daniel Day-Lewis joacă excelent şi probabil că va mai aduna premii pentru asta. Filmul însă mie nu mi-a trezit nici un sentiment. Poate pentru americani să însemne ceva. La câtă publicitate i-a fost făcută, oricum mă aşteptam la ceva mai impresionant.

Sinopsisul într-o frază: Banii n-aduc fericirea, iar America s-a construit pe sânge şi liberă iniţiativă.

Rating Şoferul: 6/10

Rating IMDB: 8,8/10

Update 25 feb: V-am spus eu că Daniel Day-Lewis va mai aduna premii pentru rolul ăsta? Tocmai a luat un Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal.

de week-end: I am legend (2007)

 

“Numele meu e Robert Neville. Sunt un supravieţuitor care locuieşte în New York. Mă găsiţi în portul din partea de sud a oraşului în fiecare zi la amiază. Dacă eşti acolo… Dacă oricine altcineva este acolo… Vă pot oferi hrană, vă pot oferi un adăpost, vă pot oferi siguranţă. Dacă e cineva acolo… Oricine…Vă rog… Nu sunteţi singuri.”

“I am legend” este a treia ecranizare a romanului cu acelaşi nume publicat de Richard Matheson în 1954. Matheson este recuonscut ca unul dintre primii scriitori ai genului SF-horror şi dezvoltator al poveştilor cu vampiri. Din film nu reiese clar, însă monştrii în care se transformaseră oamenii erau vampiri în carte. În a doua ecranizare, Charlton Heston a jucat în 1971 rolul pe care acum l-a primit Will Smith.

Aflat de trei ani într-un Manhattan apocaliptic, doctorul militar Robert Neville (Will Smith) caută un leac pentru stoparea virusului care distrusese omenirea. 99% din populaţia globului murise şi 1% erau imuni ori se transformaseră în moştri ciudaţi care nu suportau lumina soarelui şi umblau noaptea.

Robert Neville este singur şi disperat. Are un câine, flash-back-uri de memorie în care îşi aminteşte despre familia sa şi despre cum a apărut virusul. Desigur, creat de oameni. Mai are un suv şi un pistol mitralieră de asalt de care nu se desparte decât rar. Singurul lucru care îl ţine în viaţă este căutarea antivirusului.

Filmul devine interesant când este evident că şi monştrii aveau propria organizare şi îi copiau ideile. Nu vă spun ce idei. De altfel, în carte eroul renunţă la luptă când îşi dă seama că el este monstru pentru ceilalţi, ideea de normalitate părându-i-se deodată zadarnică.

Deci, dacă vă plac filmele apocaliptice şi sunteţi curioşi cum ar reacţiona cineva în cazul în care omenirea dispare, filmul merită văzut. Eu sunt un fan al genului, aşa că sunt subiectiv când vă spun: vedeţi-l! Plus că ideea de New York părăsit, plin de animale şi de „verdeaţă” crescută sălbatic mi s-a părut cel puţin interesantă. Iar eu citisem şi cartea.

Filmul a strâns în primul weekend în SUA de la lansarea în cinematografe, 76.5 milioane de dolari, ajungând astfel pe primul loc în box-office. A mai adunat între timp 8 nominalizări la o serie de festivaluri americane de film mai puţin cunoscute în Europa.

Sinopsisul într-o frază: Ultimul om de pe pământ nu este chiar ultimul, dar are norocul să fie genetician, ceea ce îl ajută în lupta împotriva virusului care l-a făcut să devină ultimul om de pe pământ.

Rating IMDB: 7.3/10

Rating Şoferul: 9

dacă…

“Dacă ar trebui să-i spui cuiva cel mai important lucru din lume şi ştii că nu te-ar crede, ce-ai face?” [ Doug Carlin (Denzel Washington) - Deja vu (2006) ] 

western week-end

• Rio Grande (1950)

• Vera Cruz (1954)

• Rio Bravo (1959)

• The Magnificent Seven (1960)

• A Fistful of Dollars (1964)

• Return of the Seven (1966)

• The Good, the Bad and the Ugly (1966)

• Once Upon a Time in the West (196

• Red Sun (1971)

• Unforgiven (1992)

• 3:10 to Yuma (2007)

de week-end: Grindhouse (2007)

 

Când nu mai ai ce face, te întorci la începuturi şi faci un film (în acest caz două) doar aşa, ca să te amuzi. Pe urmă, pompos, spui că este un omagiu adus filmelor de categoria B. Adică ălea cele mai proaste, cu buget redus, cu karate, sânge, sex, droguri, virusi etc. De se făceau prin anii ‘70-’80. Sigur, pentru asta trebuie să te cheme Quentin Tarantino şi Robert Rodriguez. Şi pentru că te cheamă aşa, convingi şi vreo doi actori cunoscuţi să joace şi chiar îţi iese un film. În cazul ăsta chiar două.
Ca fapt divers, grindhouse se numesc cinematografele americane în care sunt proiectate filme de categoria B, de multe ori câte două proiecţii la preţ de una.

Filmul sunt două filme (tare, nu?), unul regizat de Tarantino - “Death Proof”, celălalt regizat de Rodriguez - “Planet Terror”. În deschiderea celor două filme vedem şi false trailere, semnate de Eli Roth, Edgar Wright şi Rod Zombie, trailere făcute după modelul celor din anii ‘70. Într-un trailer ne întâlnim cu Cheech Marin, în rolul lui Padre Benicio del Toro (amuzant, nu?) şi cu Danny Trejo.

Din filmul semnat de Tarantino mi-a rămas în cap coloana sonoră realizată după modelul celei din „Pulp Fiction (1994)”. Nu ştiu însă dacă va avea acelaşi succes, deşi 3-4 piese sunt super. Maşinile americane din film, aşa numitele „muscle cars”, fac şi ele banii pe biletul la cinematograf (asta dacă s-o băga filmul şi în Românica). Mai vezi un Mustang, un Dodge, chestii d-astea.

Tarantino filmează şi montează exact după modelul filmelor de categorie B din anii ‘70. Am mai spus-o? Ei bine, este singurul lucru reuşit din film. Pentru că şi scenariul imită un film prost. Şi jocul actorilor. Şi efectele speciale care vor să îţi dea senzaţia că filmul este proiectat într-un cinema de doi lei. Ce să mai spun… Dacă nu ştiam că este un „omagiu”, nu dădeam doi bani. Sigur, pentru scenarii trebuie să le mulţumim tot celor doi regizori nicolaeşti.

În „Death proof” este vorba despre un ucigaş în serie, Stuntman Mike (Cascadorul Mike), în rolul căruia Kurt Russel se descurcă binişor. Printre gagicile pe care încearcă să le omoare (nişte ameţite de alcool şi iarbă care se gândeau doar la sex. nu înţelegeţi cumva de aici că ar fi ceva rău.) am recunoscut-o pe Vanessa Ferlito (CSI-NY, 24). Restul, gagici relativ sexy (fiecare cu gustul său) pe care parcă le-ai văzut în diverse seriale.
Sinopsisul într-o frază: Cascadorul Mike îşi ranforsa maşina, după care căuta pipiţe pe şosea pe care să le lovească, din accident fiind singurul care ieşea în viaţa, dar asta a mers doar o dată, a doua oară şi-a luat-o.

În “Planet Terror” luptăm cu o armată de… să le zicem zombi. Deşi nu sunt chiar morţi în viaţă (mişto expresie) ci doar oameni virusaţi. O idee mai veche a lui Rodriguez care a mai spus că refuză să creadă că filmele cu zombi sunt moarte de multişor. Acelaşi “omagiu” adus înaintaşilor. Lipsesc totuşi Dracula şi Frankenstein. Ceea ce e bine. Iar Rodriguez are mai mult umor decât Tarantino, ceea ce e şi mai bine.

O femeie cu o armă automată în loc de picior (îl pierduse şi nu găsise o proteză la Silviu Prigoană) luptă împreună cu partenerul ei, luptător kung fu şi trăgător de elită, să răpună nişte zombie. Rose McGowan şi Freddy Rodriguez fac acest cuplu. Ştiu, nici eu n-am auzit de ei. Mă rog, pe karateka ambulant l-am văzut în “Six feet under”. Iar în film apare şi Bruce Willis. Desigur, într-un rol secundar şi cam tâmpit. Adică după vreo 7 replici ajunge zombi. Sau era deja?
Sinopsisul într-o frază: Un virus transformă oamenii în zombie însă mereu există un grup de persoane hotărâte să tragă cu arma pentru binele comunităţii.

În final nu pot să nu adaug că cine a gustat Kill Bill, le gustă şi p-astea. Sau cine vrea să-şi amintească de nopţile cu video, pierdute la vizionat filme. Cine nu, nu.

Rating IMDB: 8.2/10

Rating Şoferul: 7

de week-end: American gangster (2007)

 

Nu este tocmai week-end, dar sunt zile libere, aşa că mersul la cinematograf este numai bun.
Russell Crowe şi Denzel Washington, sub bagheta lui Ridley Scott, într-un film care are la bază o poveste americană reală, apărută în 2000 în New York Magazine. Nominalizat deja la Globul de Aur pentru cel mai bun regizor, cel mai bun film şi cea mai bună interpretare masculină (Denzel Washington).

Russell Crowe este detectivul Richie Roberts, unul dintre primii luptători împotriva traficului de droguri. Denzel Washington este Frank Lucas, primul afro-american (pe atunci „just a negro”) ajuns cel mare vânzător de droguri din New York. Cu o reţea făcută după modelul mafiei italiene pentru care lucrase şi cumpărând droguri direct de la sursă, adică din Asia, Frank Lucas avea la începutul anilor “70 cea mai bine pusă la punct afacere cu droguri, pliculeţele sale cu heroină având chiar un brand propriu: „Blue magic”. Şi chiar se considera un om de afaceri. Doar că afacerile erau ilegale şi din când în când mai împuşca pe cineva care îi stătea în drum. În rest, mergea la biserică în fiecare duminică, îşi cumpărase o casă într-un cartier respectabil, se îmbrăca precum un agent de pe Wall Street, făcea cadouri de sărbători persoanelor cu venituri mici precum un primar social-democrat.

De partea cealaltă, detectivul Richie Roberts era un afemeiat notoriu (nu că ar fi ceva rău) pe care îl părăsise soţia. Dar care nu accepta mită, fiind unul dintre puţinii poliţişti oneşti din acea vreme. Despre el a circulat şi o legendă conform căreia găsise un milion de dolari într-un portbagaj de maşină şi îi predase la poliţie, în loc să îi oprească pentru el. Era un lucru rar.

În film descoperim o pagină din istoria urbană a Americii poate mai puţin cunoscută. Poliţişti şi funcţionari ai primăriei corupţi, judecători cumpăraţi, militari care aduceau în timpul războiului drogurile din Vietnam cu ajutorul avioanelor armatei, traficanţi de droguri consideraţi ca fiind oameni respectabili ai societăţii. Toţi cad la finalul anchetei lui Richie Roberts.
Frank Lucas chiar l-a consiliat pe Denzel Washington în timpul filmărilor. De altfel, filmul idealizează cam mult viaţa traficantului de droguri care ajunsese în doar câţiva ani să deţină peste 250 de milioane de dolari. La nivelul anilor “70 era o sumă deloc de neglijat. Mă rog, este o sumă bună şi acum.

După arestare, Frank Lucas devine informator, în schimbul scăderii pedepsei sale de la 70 de ani la 15 ani de închisoare. De altfel, omu’ trăieşte şi acum, imobilizat într-un scaun cu rotile. Ca şi unul dintre competitorii săi din acele timpuri, Nicky Barnes, prezent şi el în film şi interpretat de Cuba Gooding jr. Detectivul şi mafiotul au devenit în viaţa reală chiar prieteni. Roberts, ajuns avocat al apărării, l-a apărat chiar pe omul pe care l-a băgat în închisoare, Lucas. Iar astăzi, după 30 de ani, este naşul copilului lui Lucas.

Sinopsisul într-o frază: Dacă vrei să vinzi un produs mai ieftin decât ceilalţi, cumpără-l direct de la sursă, iar dacă produsul este ilegal, încearcă să nu te comporţi ca toţi ceilalţi mafioţi, deşi, până la urmă, binele învinge şi ajungi la pârnaie.

Rating IMDB: 8.2/10

Rating Şoferul: 8,5