Am primit o leapşa de la Dan. Cică sâmbătă, 29 martie, la ora 20.00, să sting lumina timp de o oră. Scopul? Salvarea planetei, desigur. Să arătăm că suntem îngrijoraţi de schimbările climaterice şi de încălzirea globală. Credeţi că vă iau la mişto? Ei bine, nu. Există milioane de oameni pe planeta asta care chiar cred că vom determina astfel factorii politici să ia decizii în favoarea sistemului ecologic pe care, de obicei, toată lumea încearcă să-l distrugă.
Dar n-ar fi mai bine să fim realişti? N-ar fi mai bine să nu alegem ora 8 seara, sâmbăta, când suntem în baruri sau vedem filme la TV? Adică, o să mă apuc să scot heblul în Irish Pub? Sau mă piş pe serialul preferat? De ce nu alegem o zi din timpul săptămânii? A! Poate pentru că e greu să îţi faci şeful să înţeleagă că e un gest frumos să opreşti serverul firmei o oră…
Ultima dată când am văzut o acţiune de economisire a energiei a fost un mega-super-concert susţinut simultan în zeci de ţări. Adică, oamenii luptau împotriva consumului executând scurt un super-exces de consum cu concertele…
Ce porta voce cunoscută am auzit ultima dată vorbind despre încălzirea globală? Nenea Al Gore. Fost vicepreşedinte al SUA. A făcut el ceva pe când avea pârghiile deciziilor din ţara care conduce lumea? NU. Oare de ce?
Cum ar fi, de fapt, ca planeta să fie salvată de ţările care au adus-o în pragul colapsului şi care au şi un cuvânt de spus când se decid să deschidă gura? Adică de ţările alea super-industrializate, super-consumatoare de petrol la 50 de cenţi galonul etc? Cum ar fi ca SUA să semneze tratatul de la Kyoto? Mai ales că au văzut ce poate face un uragan gen Katrina. Cum ar fi să obligăm cea mai mare ţară din lume, care face pipi pe ecologie, adicătelea China, să mişte ceva pe linia asta? E? Cum ar fi să se întâmple astea? Şi nu să ne facem noi ecologişti într-o Românie în care atunci când creşte consumul de energie se ard reţelele.
Sigur, vor exista destui care pot spune că o picătură poate schimba cursul oceanului. Sau ceva de genul ăsta. Dar până la metafore, ne va ucide realitatea. Este aproape ca şi cum, după ce ţi-ai rezolvat problema câinilor vagabonzi prin eutanasiere acum 20 de ani, ajungi în România şi explici doct că şi ei e animale şi trebe preţuite şi salvate. Doar că în acest caz, problema nu a fost rezolvată nicicum, nici la ei, colo-şa, în ţările cu nivel de trai ridicat datorită super-industrializării.
Nu mă înţelegeţi greşit: voi stinge cu siguranţă lumina şi la birou şi acasă, sâmbătă, 29 martie, la ora 20.00, timp de cel puţin o oră. Cred că la birou va fi stinsă până luni dimineaţă. Deci, un record. Mai greu o să fie să sting lumina acolo unde mă voi afla: cinematograf, bar, club, restaurant etc. . Dar vom vedea.
Leapşa merge mai departe, pentru că aşa îi stă bine unei lepşe, la Chinezu, Maria, Simona, Bianca şi o aruncăm şi peste Prut la Decolteu.
p.s. Vreţi să vă râdeţi cu nişte nerozii intitulate cum să salvezi planeta în 30 de sfaturi? Intraţi aici. Şi explicaţi-mi şi mie cam care sfat pot să îl aplic în mod real…
p.s. 2: Şi alta: ce aţi alege între un Ford Focus restilizat care intră de azi pe piaţa din România şi oprirea desprinderii unui bloc de gheaţă imens din Antarctica?