leapşa: de ce nu Crin

Se pare că apropierea alegerilor a reînsufleţit lepşele prin blogosferă. Cristi îmi dă o leapşă în care ar trebui să explic “de ce nu Crin”. Hai, nu fiţi răi! Cum care Crin? Singurul candidat căruia nu i se spune pe numele de familie, bre, ce naiba! Tre’ să-l ştiţi!

Acu’… eu nu ştiu dacă leapşa a pornit pozitiv, la modul “de ce să nu-l votezi pe Crin, că ie bun, maică!”. Sau negativ, la modul “de ce nu merită Crin să fie votat, stai că vă spun io, nene Iancule!”. Şi îmi e lene să caut să văd cum a pornit. O fi pornit-o un liberal ori un neliberal? Naiba ştie şi oricum nu-mi pasă. Sa poate a pornit-o chiar Cristi.

Eu am mai explicat acum câteva zile ce cred despre candidaţi. Şi era şi Crin pe-acolo. Între timp se mai întâmplară nişte lucruri despre care a scris Cristi şi cu care sunt perfect de acord. Dar hai să spun eu “de ce nu Crin”. Şi pentru a spune ce spun, aleg să mă informez de pe net. Ca un blogger, da?

Chiar aşa, de ce nu Crin? Pe lângă ce spuneam la leapşa trecută, aş mai adăuga un lucru foarte simplu: lipsa de proiect. Aţi intrat pe site-ul său? Eu am intrat. Şi nu am găsit nicăieri un cuvânt despre ce ne propune în cazul în care ajunge în bdul Geniului. Sigur, putem citi povestea lui Crin şi cine este Crin (cam aceeaşi Mărie cu altă pălărie), avem CrinTV (toată lumea se crede Obama…), discursuri pe care nu le citeşte nimeni, o bucată de blog care probabil că o să moară după campanie şi o comunitate de useri înregistraţi (la ce le-o folosi?). Dar o bucăţică de proiect, de program, de idei, de ceva acolo… niente! Astăzi mai sunt exact 40 de zile până la alegeri (are Crin un AMR pe site) şi nici o idee despre cum se salută garda la Cotroceni măcar. Ştiu… sunt răutăcios. E mai uşor să critici decât să construieşti… bla, bla, bla… Ba nu! Poţi şi construi. Şi ştiu ce spun. Şi să nu-mi spuneţi că nici ceilalţi n-au, că leapşa nu e despre ceilalţi.  În rest… mai există un site, tot al său, doar că se cheamă pnl.ro, dar tot el e peste toooooot. Fără proiect, desigur.

Leapşa merge mai departe la Crina Dunca, Sorina Matei, George Şerban, Dan Andronic şi, aşa cum ne-am obişnuit, ultimul pe listă, Ion Iliescu, că tot pare că nu-i pasă de alegeri. Ceea ce aş face şi eu în locul său.

leapşa: de ce aş vota cu ei…

Cum care ei? Cei trei crai de la răsărit, care se făcură patru. Adicătelea Băsescu Traian, Geoană Mircea, Oprescu Sorin şi Antonescu Crin. Chiar aşa, de ce aş vota cu ei? De ce nu cu Vadim sa Becali? Sunt la fel de meseriaşi, mă gândesc. Dar pentru că leapşa pare serioasă, primită de la Chinezu, mă gândesc puţin.

Pe Băsescu l-aş vota pentru că prea s-au pus toţi cu picioarele pe el. Trusturi de media, moguli, partide (sigur, toate în afara PDL). Şi cu cât apar mai multe maimuţe la televizor şi-l atacă, cu atât mi-ar fi mai clar că a încurcat treburile multora. Deci, e de votat. A! Sigur, mai sunt cele câteva mici gesturi pe care le-am aşteptat 20 de ani de la un şef de stat post-revoluţionar şi pe care nu le-a făcut nici măcar ameţitul de Constantinescu. Dar le făcu Băsescu. Cu ce folos? Asta este altă discuţie.

Pe Geoană l-aş vota pentru că reprezintă un partid socialist. Sau, mă rog, social-democrat. Orice aş face, undeva, ascunsă într-un ciorap vechi, am credinţa că socialismul este mai bun decât liberalismul. Din multe motive citite de-a lungul timpului. Plus că în ţara România, un guvern social-democrat a reuşit să arate că poate fi cel mai competent guvern de după revoluţie. Ce legătură are Geoană cu competenţa? Asta este altă discuţie.  

Pe Oprescu l-aş vota pentru că… Pe Oprescu l-aş vota pentru că… Pe Oprescu l-aş vota pentru că… Am găsit! Pentru că Bucureştiul arată bestial. Centrul vechi a fost refăcut în totalitate. Cădirile de patrimoniu sunt renovate. Clădirile cu bulină roşie de risc seismic sunt consolidate. Traficul s-a fluidizat. Pasajul Băneasa şi pasarela Basarab au fost finalizate în timp record. A apărut şi serviciul promis de închiriat biciclete şi noi piste care nu trec prin staţiile de autobuz. Nu se mai aprobă PUZ-uri tâmpite. Nu se mai ridică tot felul de clădiri uriaşe şi urâte care n-au legătură cu arhitectura oraşului. Într-un cuvânt, l-aş vota pentru că este cel mai bun primar de după revoluţie.

La Antonescu e mai simplu. Pe Crin l-aş vota pentru că are credibilitate când vorbeşte şi pentru că s-a căsătorit în ajun de alegeri. Îmi place când un om îşi stabileşte clar priorităţile. L-aş vota pentru măsurile liberale despre care vorbeşte când îşi dă mesajele de campanie: pensii şi salarii, adică protecţie socială. Îmi place liberalismul ăsta, de nu mai pot. Aşa că l-aş vota.

leapşa: cum arată cana ta de cafea?

Zilele trecute îmi era dor de-o leapşă. Şi tot patinând pe bloguri, iată că azi mi-a venit o idee. Este drept că s-a mai făcut, dar pe la noi, prin zona asta a lu’ blogosfera, parcă n-a fost. Deci, leapşa sună aşa, după arată şi titlul postului: cum arată cana ta de cafea?

Şi să şi răspund primul, că aşa-i frumos: cana mea e două, una din care îmi savurez cafeaua dimineaţa, acasă, şi cealaltă din care îmi beau tona de cafea la birou. Observaţi diferenţa? Acasă o savurez. La muncă o beau. Mă rog, neimportant, ar zice unii. Deci, iată cana de acasă:

Şi iată cana de la birou:

Leapşa merge mai departe la: Teo, Bianca, Chinezu, Cristi, Pisicot, Andi, Kmi, Maria, Vlad, Roxana şi Simona.

leapşa: cinci melodii pentru condus la drum lung

Nenea Cosmos îmi dă o leapşă la care am rămas restant. Cică să spun cinci melodii bune de condus la drum lung. Îmi este foarte greu să aleg doar cinci melodii. Dar îmi pot aduce aminte (oarecum) ce am ascultat pe drum lung ultima dată. Sigur că sunt mai mult de 5, dar aleg. Deci:

1. Sunrise Avenue – Fairytale Gone Bad

2. U2 – Instant karma

3. Yves Larock – Rise Up

4. The Von Bondies – C’mon c’mon

5. Ornella Vanoni – L’appuntamento

Leapşa merge mai departe la Maria, Chinezu, Pisicot, Kmi, deşi nu ştiu exact care dintre ei sunt şi şoferi sau nu sunt.

 

leapşa: stingeţi lumina!

Am primit o leapşa de la Dan. Cică sâmbătă, 29 martie, la ora 20.00, să sting lumina timp de o oră. Scopul? Salvarea planetei, desigur. Să arătăm că suntem îngrijoraţi de schimbările climaterice şi de încălzirea globală. Credeţi că vă iau la mişto? Ei bine, nu. Există milioane de oameni pe planeta asta care chiar cred că vom determina astfel factorii politici să ia decizii în favoarea sistemului ecologic pe care, de obicei, toată lumea încearcă să-l distrugă.

Dar n-ar fi mai bine să fim realişti? N-ar fi mai bine să nu alegem ora 8 seara, sâmbăta, când suntem în baruri sau vedem filme la TV? Adică, o să mă apuc să scot heblul în Irish Pub? Sau mă piş pe serialul preferat? De ce nu alegem o zi din timpul săptămânii? A! Poate pentru că e greu să îţi faci şeful să înţeleagă că e un gest frumos să opreşti serverul firmei o oră…

Ultima dată când am văzut o acţiune de economisire a energiei a fost un mega-super-concert susţinut simultan în zeci de ţări. Adică, oamenii luptau împotriva consumului executând scurt un super-exces de consum cu concertele…

Ce porta voce cunoscută am auzit ultima dată vorbind despre încălzirea globală? Nenea Al Gore. Fost vicepreşedinte al SUA. A făcut el ceva pe când avea pârghiile deciziilor din ţara care conduce lumea? NU. Oare de ce?

Cum ar fi, de fapt, ca planeta să fie salvată de ţările care au adus-o în pragul colapsului şi care au şi un cuvânt de spus când se decid să deschidă gura? Adică de ţările alea super-industrializate, super-consumatoare de petrol la 50 de cenţi galonul etc? Cum ar fi ca SUA să semneze tratatul de la Kyoto? Mai ales că au văzut ce poate face un uragan gen Katrina. Cum ar fi să obligăm cea mai mare ţară din lume, care face pipi pe ecologie, adicătelea China, să mişte ceva pe linia asta? E? Cum ar fi să se întâmple astea? Şi nu să ne facem noi ecologişti într-o Românie în care atunci când creşte consumul de energie se ard reţelele.

Sigur, vor exista destui care pot spune că o picătură poate schimba cursul oceanului. Sau ceva de genul ăsta. Dar până la metafore, ne va ucide realitatea. Este aproape ca şi cum, după ce ţi-ai rezolvat problema câinilor vagabonzi prin eutanasiere acum 20 de ani, ajungi în România şi explici doct că şi ei e animale şi trebe preţuite şi salvate. Doar că în acest caz, problema nu a fost rezolvată nicicum, nici la ei, colo-şa, în ţările cu nivel de trai ridicat datorită super-industrializării.

Nu mă înţelegeţi greşit: voi stinge cu siguranţă lumina şi la birou şi acasă, sâmbătă, 29 martie, la ora 20.00, timp de cel puţin o oră. Cred că la birou va fi stinsă până luni dimineaţă. Deci, un record. Mai greu o să fie să sting lumina acolo unde mă voi afla: cinematograf, bar, club, restaurant etc. . Dar vom vedea.

Leapşa merge mai departe, pentru că aşa îi stă bine unei lepşe, la Chinezu, Maria, Simona, Bianca şi o aruncăm şi peste Prut la Decolteu.

p.s. Vreţi să vă râdeţi cu nişte nerozii intitulate cum să salvezi planeta în 30 de sfaturi? Intraţi aici. Şi explicaţi-mi şi mie cam care sfat pot să îl aplic în mod real…

p.s. 2: Şi alta: ce aţi alege între un Ford Focus restilizat care intră de azi pe piaţa din România şi oprirea desprinderii unui bloc de gheaţă imens din Antarctica?

leapşa: filme care mi-au schimbat viaţa

Am luat o leapşa de la Teo. Să scriu despre filmele care mi-au schimbat viaţa. Nu ştiu dacă mi-au schimbat viaţa, dar ştiu că sunt filme care mi-au plăcut la nebunie. Sunt filme pe care le revăd cu plăcere, unelle de nu ştiu câte ori.

În cap de listă pun, fără să stau pe gânduri, „Casablanca” (1942), cu Humphrey Bogart şi Ingrid Bergman. Urmează, într-o ordine oarecare:
„The Maltese Falcon” (1941) cu Humphrey Bogart.
„Goodfellas” (1990), cu Robert De Niro, Joe Pesci şi Ray Liotta.
Primele trei, sau ultimele trei, cum vreţi să o luaţi, din seria „Star Wars” (1977, 1980, 1983).
„The Matrix” (1999), cu Keanu Reeves.
„The Bucket List” (2007), cu Jack Nicholson şi Morgan Freeman.
„Buena Vista Social Club” (1999), cu Compay Segundo, Eliades Ochoa şi toate celelalte legende.
„Schindler’s List” (1993), cu Liam Neeson
„Black Hawk Down” (2001), cu Josh Hartnett
„Cidade de Deus” (2002)
„The Devil’s Advocate” (1997), cu Al Pacino

Şi or mai fi şi altele, dar nu mi le amintesc acum. Nu dau leapşa mai departe, că din câte observ a luat-o deja multă lume.

leapşa: când eram mai mic…

Am primit o leapşa de la Cristi, acum ceva timp. Am tot vrut să scanez fotografiile, dar nu am reuşit. Aşa că, într-un final, am optat să le fotografiez pur şi simplu. Este cea mai mişto şi amuzantă leapşă primită. Pentru că deja a cam circulat, nu prea ştiu cui să i-o dau. Totuşi, merge la Teo, că ştiu că n-a servit. Deci, poze, într-o ordine oarecare:

 1982. cu unul dintre cei mai buni prieteni, Costin.

 1983. Prima zi pionier.

 la opt luni

 la un an

 1983. ultima poză cu tata

 1982. prima zi de şcoală

 1978. la doi ani

 1980. la patru ani