
Ridicarea unui arc de triumf în Bucureşti a cunoscut o odisee, precum orice lucru făcut de români.
Primul arc de triumf, din lemn, a fost ridicat în 1846, pe Şoseaua Kiseleff, în onoarea domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza, care vizita Bucureştiul.
La 15 decembrie 1877, la poarta Mitropoliei, este instalat un arc de triumf, tot din lemn, în onoarea domnitorului Carol I, întors de pe câmpul de luptă din sudul Dunării.
La 8 octombrie 1878, trupele române care câştigaseră Războiul de Independenţă, intră în Bucureşti pe Şoseaua Kiseleff şi Calea Victoriei. La intrarea în Piaţa Victoriei, trupele trec pe sub un arc de triumf construit de inginerii Cerchez şi Cucu, angajaţi ai primăriei. Arcul va fi demolat ulterior.
16 octombrie 1922. Este inaugurat un Arc de Triumf, pe locul celui actual, construit după proiectul arhitectului Petre Antonescu. Deoarece construcţia trebuise a fi terminată până în ziua precedentă, când a avut loc încoronarea de la Alba Iulia, edificiul, deşi ridicat pe o fundaţie de beton, era construit din lemn, ipsos, paiantă şi stuc. Motiv pentru care s-a degradat rapid. A fost demolat în 1935 şi reclădit în 1936 în forma pe care o vedem astăzi.
Dar discuţia despre amplasarea şi construcţia unui arc de triumf, după model roman, nu a fost simplă. În 1918, ziarul „Agrarul”, milita pentru un arc construit în Piaţa Victoriei. Ziarul „Dacia” (ah! ziarele astea!) dorea şi el un arc de triumf, susţinătorii proiectului fiind Alexandru Vlahuţă şi Brătescu Voineşti: „Ziarul Dacia a luat iniţiativa unei mişcări în vederea ridicării unui arc de triumf, în Piaţa Victoriei, pentru a aminti intrarea triumfală în Bucureşti a M.S. Regele Ferdinand, suveranul tuturor românilor. Astfel, acest monument măreţ, ridicat pentru a simboliza împlinirea idealului unei ţări întregi, va fi o opera spontană a tuturor inimilor româneşti”. Deci, patriotismul declamator nu ne lipsea nici atunci.
În 2008, Arcul de Triumf se află într-un proces de restaurare. Primul din viaţa sa. Ministerul Culturii cică se ocupă de asta. Unele medalioane şi texte de pe Arc au fost distruse de comunişti. Le vor reface acum. Deci, zilele acestea Arcul poate fi admirat în costumul său de schele. Schele ce au fost date jos pe perioada summit-ului NATO şi ridicate din nou după. Iar ca fapt divers, când a vizitat Nicolas Sarkozy ţara România, în februarie anul acesta, nişte ameţiţi de la Greenpeace s-au urcat pe schelele din jurul Arcului pentru a protesta împotriva cultivării porumbului modificat genetic. Cool, neah?