sectorul meu în campanie (5)

“O umbră se furişează printre blocurile din Drumul Taberei. Intră pe rând în fiecare scară de bloc, zăboveşte puţin şi iese. În spate cară un sac imens. După formă, aduce mult cu Moş Crăciun. Nu este însă îmbrăcat în roşu, n-are barbă şi nici nu suntem în decembrie, ci în aprilie. Când vede un om se ascunde. Uşor-uşor a reuşit să bată cu pasul mare parte dintre blocuri. Probabil că nu-i este uşor. Sunt multe blocuri. La un moment dat, umbra dispare. Reapare după un timp cu sacul reumplut până la refuz. Nu-i este uşor şi se întreabă cum reuşeşte Moş Crăciun să bată tot globul într-o singură noapte, când el nu reuşeşte să facă asta doar într-un sector. Şi nu doar într-o noapte, ci în mai multe.”

Aşa mi-l închipui eu pe primarul Cristian Poteraş în acţiunea sa de introducere a felicitărilor de Paşte în cutiile poştale ale alegătorilor. Pentru că seara când am ajuns acasă aveam cutia poştală goală, iar a doua zi am găsit asta:

Ciudat! Nimeni nu l-a văzut patru ani. Nimeni nu-l cunoaşte. Nimeni nu ştie cine e şi ce vrea de la noi, ăştia de locuim în sectorul 6. Însă ne trimite felicitări de Paşte. Pentru prima dată. Păi o să te votăm pentru felicitarea asta, nene!

oraşul meu în campanie (4)

Campanie cu şuşe. Dar nu asta mă deranjează, ci locul unde au lipit afişul. Nu ajunge că oricum oraşul este mizerabil din cauza afişelor la diverse concerte, lipite anapoda. Trebuia să vină şi Cozmin Guşă să mai murdărească puţin. Şi omu’ se vrea primar!

sectorul meu în campanie

Deşi neoficial, este evident că Bucureştiul a intrat în campanie electorală pentru alegerile locale. Am mai scris despre cum se murdăreşte oraşul în astfel de perioade. Şi iată că a venit timpul să scriu din nou.

Cine putea să pornească deja campania, dacă nu primarii în funcţie? Fiind ei principalii vinovaţi de starea jalnică a oraşului, s-au gândit probabil că niciodată nu este îndeajuns pentru a murdări mai mult. După dl. Inimăroiu de la sectorul 4, care a umplut străzile cu diverse treburi urât mirositoare a minciuni, a venit rândul dlui Cristian Poteraş, de la sectorul 6, să lipească pe uşile blocurilor diverse foi volante.

O foarte drăguţă coală A4 îi informează pe locuitorii sectorului 6 că primăria vrea să facă “curat lună”. Bine, luna este desenată, că tot era la îndemână un joc de cuvinte ieftin. De pe hârtia lucioasă aflu că motivul curăţeniei care se face o dată la patru ani este venirea Sărbătorilor de Paşti. Bine-bine, domn’ Poteraş, dar să ştiţi că Paştile astea vin anual.

Continuând să citesc aflu că, în fapt, primăria nu face nimic. Ci doar iniţiază un concurs între blocuri. Cine face cel mai frumos curat în jurul blocului, va primi ghivece şi pomi, în funcţie de locul pe care îl ocupă.

Toată polologhia asta pusă pe hârtie se încheie apoteotic cu semnătura primarelui, “Cristian C-tin Poteraş”. Na! Că exact la final nu le-au ajuns banii pentru toate literele. Altfel banii mei, din impozitele mele.

Ce vreau să zic… Domnu’ Poteraş, trebuia să vă puneţi şi poza pe acolo, cu un ziar datat cât mai aproape de zilele noastre, că multă lume crede că de fapt dvs. nu mai existaţi de multişor. Cred că v-au pus unii în geam la primărie, să vă ia salariul.

Eu pot înţelege că v-a apucat subit o furie de a face curat, de a planta pomi, de a schimba borduri, de a asfalta străzi. Că doar vin alegerile acuşica. Da’ ca locuitor al sectorului, să mor dacă bag de seamă asta, după 4 (patru) ani în care nu s-a mişcat nimic. Să vă traiască familia şi succes în orice altceva doriţi, doar în alegeri nu! 

cuibul de şerpi. continuarea

Aici puteţi vedea cam ce a ieşit din demersul dlui Cezar Ion, despre care vorbeam mai ieri. Un mic comentariu, pentru cunoscători:

Dl Ion vorbeşte despre „Comisia de selecţie programe TV” din cadrul TVR. Nu există aşa ceva. Pe urmă spune că „Dana Deac a primit aprobarea să cumpere pâine, dar nu şi ce fel de pâine, nu la orice preţ”. Băi nene, ba exact pentru asta este aprobarea: pentru ce fel de pâine este şi pentru cât costă ea. Comisiile alea de care vă vorbeam mai ieri exact asta decid: costul emisiunii şi despre ce este emisiunea. Cum s-ar spune, în termeni inginereşti, sinopsisul/proiectul emisiunii.

Şi în sfârşit este clar şi demersul domnului. Motivul. Am găsit ştirea pe Hotnews. Cică dl. Ion zice că nu înţelege de ce unele emisiuni au fost scoase din grilă. Păi să-i spun eu: din două motive. Primul: se schimbă grila, bre, şi la orice schimbare se scot rebuturile. Şi doi: ştim că sunt rebuturi deoarece chiar dl. Ion a realizat o schemă inginerească care pune în balanţă costurile şi audienţele unei emisiuni. Conform acestei scheme, emisiunile scoase costau mult şi aduceau audienţă mică. Frate, da’ eşti chiar culmea, să mor! A! şi trei: poate ar trebui să explic gradele de rudenie dintre cei care nu mai au emisiuni, cei care aprobă emisiuni şi cel care acuză… N-o fac acum.

Deci, devine un război personal.

p.s.: ciudat este că deşi blogul acesta este citit de persoane care lucrează în TVR, nimeni nu comentează nimic…

când răscoleşti un cuib de şerpi

N-am avut timp ieri să comentez puţin un articol apărut în Evenimentul zilei. Ştirea a apărut şi pe NewsIn. Despre ce este vorba, pe scurt: directorul Departamentului Producţie Editorială din SRTV, dl. Cezar Ion, o acuză pe Dana Deac, directorul TVR 1, că a introdus în grila de primăvară a TVR 1 emisiuni, fără să respecte procedurile interne. Despre ce proceduri este vorba, domnia sa uită să precizeze. Probabil din cauza faptului că ele au fost respectate. În plus, dl. Cezar Ion a participat la şedinţele conducerii TVR în care s-au aprobat respectivele emisiuni. Hilar, nu? Dar de unde şi până unde acuzele astea? Păi să vedem.

Dl. Cezar Ion este unul dintre directorii din SRTV cărora trebuie să le mulţumim de cum arată programele TVR din ultimii ani. Domnia sa lucrează acolo de mult, mult timp. Un search pe conu’ gugăl îmi arată că în 2005 prezenta revista presei pe TVR 2. Iar în perioada 1994-2006 a trecut prin toate treptele SRTV, plecând de la reporter şi ajungând director. Deci, om cu experienţă în televiziune. Şi nu în orice televiziune, ci fix doar în cea în care e director. Cel mai califică? Un articol din Adevărul îmi arată că a absolvit Facultatea de Transporturi Bucureşti (Autovehicule Rutiere). Deci, are şi ceva pregătire teoretică în televiziune.

Cine este dna Dana Deac? A ajuns în TVR anul trecut, ca director al TVR 1, după un concurs. A mai lucrat în TVR. A trecut prin TL 7 ABC (dacă vă amintiţi postul), Antena 1 şi Antena 3. A devenit cunoscută pentru incisivitatea anchetelor, într-o perioadă în care puţini jurnalişti scriau adevărul. Bun! Sunt subiectiv, pentru că am lucrat cu ea, vor spune unii. Am lucrat doar un an şi ceva, la Antena 3 şi TVR 1. Şi nu spun că nu aş fi subiectiv. Spun doar să vă gândiţi la ceea ce ştiţi voi despre ea. Dar da, sunt subiectiv. Dacă aş avea o rubrică precum Teo, Dana Deac ar fi la loc de cinste în ea. Dar să revin, că am tentaţia de a mă lungi inutil.

Substratul acuzaţiei dlui Cezar Ion este simplu: unele emisiuni din grila TVR 1 de primăvară sunt externalizate. Adică făcute cu parteneri externi, din afara TVR. Adică vajnicii lucrători din TVR nu mai au ce lucra. Şi nu s-au respectat procedurile. Păi s-au cam respectat. Să vă explic: apariţia unei emisiuni în grila TVR este anevoiasă. Un proces birocratic infect trebuie străbătut. Etapele sunt:
1. TVR 1 îşi stabileşte ce emisiuni are nevoie. Se cheamă decizie editorială şi este în fişa postului directorului.
2. Cere Comitetului Director al SRTV aprobarea să înceapă, pentru fiecare emisiune în parte, negocieri cu partenerul extern, pe baza unui sinopsis al emisiunii.
3. După aprobare, o comisie din care fac parte reprezentanţi ai Serviciului Juridic, Economic, Direcţia Marketing şi Vânzări, TVR 1 şi Departamentul Producţie Editorială negociază cu partenerul costurile şi formatul emisiunii.
4. TVR 1 solicită Comitetului Director aprobarea încheierii unui contract cu partenerul. După ce sunt parcurse toate etapele astea, emisiunea intră în producţie.

Sunt 6 emisiuni acuzate. Dintre ele 3 sunt gratis. Adică nu costă TVR nici un ban, pentru că sunt sponsorizate (în două cazuri) şi una dată gratuit de către Institutul Cultural Român (în al treilea caz). Deci, acuzaţia că „TVR cheltuieşte bani publici şi de aceea nu poate cineva, discreţionar, să decidă cui oferă aceşti bani”, cade. Şi doi, directorul TVR 1 este ordonator de credite. Adică împarte bugetul cum vrea şi plăteşte pe cine cu cât vrea. Totul este să se încadreze în buget. N-am auzit să nu o fi făcut-o până acum. Sigur, sumele mari, peste 100.000 de euro, trebuie aprobate şi de Consiliul de Administraţie. Dar nu este cazul aici.

Bun! A fost neinspirată alegerea lui Bogdan Chireac. Dar asta este o decizie editorială, care cade fix tot în sarcina directorului TVR 1. Probabil că şi-a asumat-o. Şi, oameni buni, vorbim despre un talk show. Adică genul de emisiune cel mai ieftin.
Şi tot un talk show este şi a cincea emisiune. Făcut cu personal intern. Deci, costuri mici.

A! Pe dl Cezar Ion îl deranjează costurile Matinalului şi faptul că nu ştie cum va arăta acesta. Păi nu e treaba lui să ştie cum arată. Iar un matinal, prin definiţie, este o emisiune scumpă. În plus, dacă anunţi din timp că, de exemplu, Gabriel Coveşanu va prezenta emisiunea, îl ofertează Kanal D cu bani mulţi şi pleacă, şi se duce dracu’ tot conceptul emisiunii. Tocmai ce s-a întâmplat.

Să repetăm: din 6 emisiuni, 3 sunt gratis, două sunt talk show (costuri mici) şi una este magazin (matinalul). Din şase, 3 sunt externe, şi 3 interne, se fac în TVR. Din cele 3 gratis, una este despre mediu, una este culturală (oferită de Institutul Cultural Român), iar alta este despre “cooking”. Toate 3 genurile lipseau din grila TVR 1, televiziune generalistă.

Iar în final acuzaţia care m-a amuzat cel mai mult: corupţia. Adică toţi ăia de au fost în comisia de a decis emisiunea, plus ăia de fac parte din Comitetul Director (inclusiv dl. Ion) care aprobară emisiunea, primiră ceva şpagă, mită sau peşcheş? Hilar, nu? Numai în Comitetul Director sunt peste 10 persoane. Am spus că din el face parte şi acuzatorul Cezar Ion? Am spus. Cam cât o fi luat, oare? A! Şi face parte şi maestra Rodica Culcer. Cam cât o fi luat, oare?

Concluzie. Am oareşce „inside information” care îmi spune că postul dlui Ion va fi restructurat. Prin demersul său, probabil că omu’ vrea să arate angajaţilor că îi pasă de ei. Aşa că şi-i ia aliaţi. Ceva de genul: “Vedeţi bre că asta vă ia pâinea de la gură, face emisiuni cu oameni din afara TVR şi doar eu vă apăr”. Dar noi ştim cum fac emisiuni majoritatea celor din TVR, nu?

Concluzie 2. Deci, Dana Deac a încercat să schimbe ceva în TVR 1, aducând competiţia în curtea TVR. Aducând producători externi. Voi, dacă aţi lucra de peste 10 ani în TVR, v-aţi simţi bine?

p.s. Şi nu, nu am vorbit cu nimeni din TVR despre asta. Nu am vorbit cu nimeni din TVR în general, de vreo lună de zile. Toate astea m-au dus pe mine capu’ când am citit articolele. Pentru că am lucrat acolo. Şi cunosc atâtea detalii pentru că toate emisiunile astea au fost discutate şi aprobate încă din luna ianuarie, când încă mai eram pe acolo. De ce s-o fi trezit omu’ ăsta doar acum? Bună întrebare, zic eu, că doar e a mea.

oraş frumos, păcat că-i locuit (16)

Ducându-mă eu astăzi, aşa, ca de week-end, să pap un peşte preparat în stil italian la bodega numită Davvero, şi având şi gândul ascuns de a începe să scriu aşa-zise cronici de cârciumi, m-am trezit faţă-n faţă cu unul dintre cei mai buni prieteni ai omului. (mamă! ce frază lungă! total neindicat)

 

Deci, astăzi, 29 decembrie 2007, ora 14.00, secolul XXI, ţara România, capitala Bucureşti, Uniunea Europeană, Parcul Tineretului, 3 cai la păscut. Să le trăiască stăpânul! Şi nouă poliţia animalelor care se lasă aşteptată. Şi poliţia comunitară care există.

oraş frumos, păcat că-i locuit (15)

 

Lângă Sala Dalles. Şi chiar avea un copil în cărucior, pentru că plângea. Copilul probabil că suferea de frig. Cerşetoru’ nostru (etnia n-are importanţă, am învăţat eu că aşa este corect, sic!) probabil că nu suferea de nimic. L-am întrebat cât am putut eu de frumos, ţinând o bancnotă în mână: “De ce suferi?”. „Piciorul”, mi-a răspuns. „Ce e cu piciorul?”. N-a mai răspuns. Şi deşi se uita la bancnota din mâna mea, am băgat-o în portofel. Din câte ştiu, protecţia copilului se află în subordinea administraţiilor locale. Alo! Se aude? Sau sunteţi în vacanţă de sărbători?