ciclul “senatorul ager”

Ca niște iepurași ageri și delicați, onoranții noștri reprezentanți în Senat, mai precis în Comisia pentru cultură (deci oameni cultivați, nu-i așa?) au luat astăzi o decizie epocală pentru vitorul defunctei agenții de presă Rompres. Respectiv au decis revenirea la numele comunist al agenției, acela de AGERPRES. Adică s-a revenit la numele tradițional pe care l-a avut între 1949 și 1990. Adicătelea, s-a făcut o reparație, monșer.

Ce nu înțeleg eu este de ce nu s-a revenit la numele istoric de la înfințare, din 1889: Agenția Telegrafică a României. Cu asta rupeau gura târgului și a Iuropei. Sau de ce nu alt nume folosit până în 1949 (anul în care întâmplător părinții politici ai senatorilor au venit la putere prin Românica): Agenția Telegrafică Română “Orient-Radio” - RADOR. A! Rador e luat.

Cică, ziseră senatorii, nici un alt stat fost comunist nu a schimbat numele agenției naționale de presă. Păi da, da’ după 15 ani în care toată lumea i-a spus Rompres, să schimbi numele, este o tâmpenie. Nu foarte mare, totuși. Pentru că mai mare de atât este organizarea de acum a agenției, salarizarea, (in)existența unor criterii de competență. Chestii d-astea.

Și auziți că onor conducerea agenției (oare cine?) “și-a manifestat acordul şi deplina susţinere pentru această propunere”. Citez din limba de lemn a știrii apărute pe fluxul Rompres. Da’ mă întreb pe ei de ce i-o fi întrebat cineva ceva.

cuibul de şerpi. continuarea

Aici puteţi vedea cam ce a ieşit din demersul dlui Cezar Ion, despre care vorbeam mai ieri. Un mic comentariu, pentru cunoscători:

Dl Ion vorbeşte despre „Comisia de selecţie programe TV” din cadrul TVR. Nu există aşa ceva. Pe urmă spune că „Dana Deac a primit aprobarea să cumpere pâine, dar nu şi ce fel de pâine, nu la orice preţ”. Băi nene, ba exact pentru asta este aprobarea: pentru ce fel de pâine este şi pentru cât costă ea. Comisiile alea de care vă vorbeam mai ieri exact asta decid: costul emisiunii şi despre ce este emisiunea. Cum s-ar spune, în termeni inginereşti, sinopsisul/proiectul emisiunii.

Şi în sfârşit este clar şi demersul domnului. Motivul. Am găsit ştirea pe Hotnews. Cică dl. Ion zice că nu înţelege de ce unele emisiuni au fost scoase din grilă. Păi să-i spun eu: din două motive. Primul: se schimbă grila, bre, şi la orice schimbare se scot rebuturile. Şi doi: ştim că sunt rebuturi deoarece chiar dl. Ion a realizat o schemă inginerească care pune în balanţă costurile şi audienţele unei emisiuni. Conform acestei scheme, emisiunile scoase costau mult şi aduceau audienţă mică. Frate, da’ eşti chiar culmea, să mor! A! şi trei: poate ar trebui să explic gradele de rudenie dintre cei care nu mai au emisiuni, cei care aprobă emisiuni şi cel care acuză… N-o fac acum.

Deci, devine un război personal.

p.s.: ciudat este că deşi blogul acesta este citit de persoane care lucrează în TVR, nimeni nu comentează nimic…

când răscoleşti un cuib de şerpi

N-am avut timp ieri să comentez puţin un articol apărut în Evenimentul zilei. Ştirea a apărut şi pe NewsIn. Despre ce este vorba, pe scurt: directorul Departamentului Producţie Editorială din SRTV, dl. Cezar Ion, o acuză pe Dana Deac, directorul TVR 1, că a introdus în grila de primăvară a TVR 1 emisiuni, fără să respecte procedurile interne. Despre ce proceduri este vorba, domnia sa uită să precizeze. Probabil din cauza faptului că ele au fost respectate. În plus, dl. Cezar Ion a participat la şedinţele conducerii TVR în care s-au aprobat respectivele emisiuni. Hilar, nu? Dar de unde şi până unde acuzele astea? Păi să vedem.

Dl. Cezar Ion este unul dintre directorii din SRTV cărora trebuie să le mulţumim de cum arată programele TVR din ultimii ani. Domnia sa lucrează acolo de mult, mult timp. Un search pe conu’ gugăl îmi arată că în 2005 prezenta revista presei pe TVR 2. Iar în perioada 1994-2006 a trecut prin toate treptele SRTV, plecând de la reporter şi ajungând director. Deci, om cu experienţă în televiziune. Şi nu în orice televiziune, ci fix doar în cea în care e director. Cel mai califică? Un articol din Adevărul îmi arată că a absolvit Facultatea de Transporturi Bucureşti (Autovehicule Rutiere). Deci, are şi ceva pregătire teoretică în televiziune.

Cine este dna Dana Deac? A ajuns în TVR anul trecut, ca director al TVR 1, după un concurs. A mai lucrat în TVR. A trecut prin TL 7 ABC (dacă vă amintiţi postul), Antena 1 şi Antena 3. A devenit cunoscută pentru incisivitatea anchetelor, într-o perioadă în care puţini jurnalişti scriau adevărul. Bun! Sunt subiectiv, pentru că am lucrat cu ea, vor spune unii. Am lucrat doar un an şi ceva, la Antena 3 şi TVR 1. Şi nu spun că nu aş fi subiectiv. Spun doar să vă gândiţi la ceea ce ştiţi voi despre ea. Dar da, sunt subiectiv. Dacă aş avea o rubrică precum Teo, Dana Deac ar fi la loc de cinste în ea. Dar să revin, că am tentaţia de a mă lungi inutil.

Substratul acuzaţiei dlui Cezar Ion este simplu: unele emisiuni din grila TVR 1 de primăvară sunt externalizate. Adică făcute cu parteneri externi, din afara TVR. Adică vajnicii lucrători din TVR nu mai au ce lucra. Şi nu s-au respectat procedurile. Păi s-au cam respectat. Să vă explic: apariţia unei emisiuni în grila TVR este anevoiasă. Un proces birocratic infect trebuie străbătut. Etapele sunt:
1. TVR 1 îşi stabileşte ce emisiuni are nevoie. Se cheamă decizie editorială şi este în fişa postului directorului.
2. Cere Comitetului Director al SRTV aprobarea să înceapă, pentru fiecare emisiune în parte, negocieri cu partenerul extern, pe baza unui sinopsis al emisiunii.
3. După aprobare, o comisie din care fac parte reprezentanţi ai Serviciului Juridic, Economic, Direcţia Marketing şi Vânzări, TVR 1 şi Departamentul Producţie Editorială negociază cu partenerul costurile şi formatul emisiunii.
4. TVR 1 solicită Comitetului Director aprobarea încheierii unui contract cu partenerul. După ce sunt parcurse toate etapele astea, emisiunea intră în producţie.

Sunt 6 emisiuni acuzate. Dintre ele 3 sunt gratis. Adică nu costă TVR nici un ban, pentru că sunt sponsorizate (în două cazuri) şi una dată gratuit de către Institutul Cultural Român (în al treilea caz). Deci, acuzaţia că „TVR cheltuieşte bani publici şi de aceea nu poate cineva, discreţionar, să decidă cui oferă aceşti bani”, cade. Şi doi, directorul TVR 1 este ordonator de credite. Adică împarte bugetul cum vrea şi plăteşte pe cine cu cât vrea. Totul este să se încadreze în buget. N-am auzit să nu o fi făcut-o până acum. Sigur, sumele mari, peste 100.000 de euro, trebuie aprobate şi de Consiliul de Administraţie. Dar nu este cazul aici.

Bun! A fost neinspirată alegerea lui Bogdan Chireac. Dar asta este o decizie editorială, care cade fix tot în sarcina directorului TVR 1. Probabil că şi-a asumat-o. Şi, oameni buni, vorbim despre un talk show. Adică genul de emisiune cel mai ieftin.
Şi tot un talk show este şi a cincea emisiune. Făcut cu personal intern. Deci, costuri mici.

A! Pe dl Cezar Ion îl deranjează costurile Matinalului şi faptul că nu ştie cum va arăta acesta. Păi nu e treaba lui să ştie cum arată. Iar un matinal, prin definiţie, este o emisiune scumpă. În plus, dacă anunţi din timp că, de exemplu, Gabriel Coveşanu va prezenta emisiunea, îl ofertează Kanal D cu bani mulţi şi pleacă, şi se duce dracu’ tot conceptul emisiunii. Tocmai ce s-a întâmplat.

Să repetăm: din 6 emisiuni, 3 sunt gratis, două sunt talk show (costuri mici) şi una este magazin (matinalul). Din şase, 3 sunt externe, şi 3 interne, se fac în TVR. Din cele 3 gratis, una este despre mediu, una este culturală (oferită de Institutul Cultural Român), iar alta este despre “cooking”. Toate 3 genurile lipseau din grila TVR 1, televiziune generalistă.

Iar în final acuzaţia care m-a amuzat cel mai mult: corupţia. Adică toţi ăia de au fost în comisia de a decis emisiunea, plus ăia de fac parte din Comitetul Director (inclusiv dl. Ion) care aprobară emisiunea, primiră ceva şpagă, mită sau peşcheş? Hilar, nu? Numai în Comitetul Director sunt peste 10 persoane. Am spus că din el face parte şi acuzatorul Cezar Ion? Am spus. Cam cât o fi luat, oare? A! Şi face parte şi maestra Rodica Culcer. Cam cât o fi luat, oare?

Concluzie. Am oareşce „inside information” care îmi spune că postul dlui Ion va fi restructurat. Prin demersul său, probabil că omu’ vrea să arate angajaţilor că îi pasă de ei. Aşa că şi-i ia aliaţi. Ceva de genul: “Vedeţi bre că asta vă ia pâinea de la gură, face emisiuni cu oameni din afara TVR şi doar eu vă apăr”. Dar noi ştim cum fac emisiuni majoritatea celor din TVR, nu?

Concluzie 2. Deci, Dana Deac a încercat să schimbe ceva în TVR 1, aducând competiţia în curtea TVR. Aducând producători externi. Voi, dacă aţi lucra de peste 10 ani în TVR, v-aţi simţi bine?

p.s. Şi nu, nu am vorbit cu nimeni din TVR despre asta. Nu am vorbit cu nimeni din TVR în general, de vreo lună de zile. Toate astea m-au dus pe mine capu’ când am citit articolele. Pentru că am lucrat acolo. Şi cunosc atâtea detalii pentru că toate emisiunile astea au fost discutate şi aprobate încă din luna ianuarie, când încă mai eram pe acolo. De ce s-o fi trezit omu’ ăsta doar acum? Bună întrebare, zic eu, că doar e a mea.

32 de paşi pân’ la lichidarea totală

Dacă cineva crede că este uşor să pleci dintr-o instituţie publică din ţara România, se înşală. Am mai văzut fişe de lichidare, nu am nimic cu ideea, dar ca cea de mai jos, niciodată. Domnilor şi doamnelor… (tadadadada! tobe crescendo) … vă prezint fişa de lichidare din SRTv. Adică Societatea Română de Televiziune.

Am mai scris despre birocraţie, iar acum este evident la ce fabrică mă refeream. Această fişă de lichidare este dovada perfectă a junglei birocratice din TVR. Cauză din care am şi plecat de acolo. Şi mi-am jurat să nu mai lucrez niciodată într-o fabrică de stat. Aproape incredibil, dar există şi persoane care aleargă în locul tău după cele 32 de semnături. Nu durează decât “o săptămână, poate două”. De necrezut câte tâmpenii la care nu aveam acces, sau n-ar fi trebuit să am acces din cauza postului ocupat, sunt trecute pe lista aceea.

Singurul lucru pe care îl regret este priveliştea pe care o aveam de la etajul 10 al blocului turn al TVR.

 

 

despre rezultate şi procese într-o fabrică de stat

În instituţiile de stat, dar cred că în special în instituţiile bugetare care ajung să fie conduse de oameni numiţi şi pe alte criterii decât competenţa (deci cu un mandat a cărui durată este incertă), angajaţii care înving procesele birocratice şi au rezultate sunt îngeri de-a dreptul. Fiind îngeri, sunt puţini.

De cealaltă parte există angajaţii care urmăresc cu tenacitate îndeplinirea corectă a proceselor birocratice. Aceştia sunt mai puţin interesaţi de rezultatele muncii cât sunt de îndeplinirea proceselor. Lor nu le pasă decât de siguranţa locului de muncă propriu, aşa că vor avea grijă să inventeze noi procese şi să se acopere cu hârtii în tot ceea ce fac. Ei nu-şi vor asuma responsabilităţi. Acest tip de angajat îl întâlneşti mult mai des şi cu puţină bunăvoinţă ţi-l poţi închipui având coarne.

Din cauza acestor tipuri de angajaţi, şi instituţiile, organizaţiile, pot fi catalogate ca fiind de două tipuri: orientate spre rezultate şi orientate spre procese birocratice. Cele orientate spre birocraţie devin adevărate jungle. Iar într-o astfel de junglă, lei sunt angajaţii contabilităţii şi ai juridicului. Adică exact departamentele cu creativitate şi iniţiativă zero.
Şi cu fiecare schimbare de conducere (ceea ce se întâmplă des), apar noi procese şi noi reguli de control. Şi cu fiecare regulă nou apărută, mai dispare un angajat care vroia rezultate. Fie îşi bagă picioarele şi intră în trend-ul general, fie pleacă spre zări mai bune.

Să fi manager şi să accepţi astfel de procese îmbârligate, pe care nu le mai înţeleg nici cei care le inventează, înseamnă că pe tine, ca manager, nu te interesează rezultatele procesului muncii din fabrică. Adică, ceva-ceva rezultate o să obţii mereu. Dar ar trebui să te gândeşti că se poate mai mult. Iar lider pe piaţa şaibelor pe care le produci nu o să fi niciodată.

În plus, instituţiile care funcţioneză cu bani de la buget au, practic, fonduri nelimitate. Ele nu vor falimenta niciodată, deşi şefii lor vor fi schimbaţi sub pretextul rezultatelor financiare slabe. Dacă ai idee despre pârghiile pe care trebuie să le apeşi pentru a primi bani în plus, la rectificarea bugetară, te-ai scos. Şi atunci, de ce să îţi pese de rezultate? Şi atunci unora li se va părea chiar ciudat că unii angajaţi au rezultate. Ce interes personal au ăştia de vor succese? De ce ocolesc ei jungla birocratică? Astfel, îngerii ajung să fie controlaţi şi urmăriţi de către demoni. Răcoarea privitului în ceafă nu este tocmai ceva plăcut, de care să te bucuri când mergi la muncă. Şi atunci, ce rost mai are să mai mergi?