Domnule primar general, (4)

Iată că a trecut un an de când aţi fost ales în fruntea Bucureştiului, oraş aflat pe ultimul loc în topul european privind calitatea vieţii. Dar, deşi ştiu că vă place să atingeţi tot felul de recorduri în numele Bucureştiului, ştiu că acesta nu vi se datorează exclusiv. Aşa l-aţi găsit şi aşa îl păstraţi. Şi aşa ajung la problema mea: domnule primar, nu faceţi şi nu aţi făcut nimic de când aţi fost ales. V-am spus că a trecut un an de când aţi fost ales? Timpul trece şi vin alegerile următoare…

Nu vă ţin mult. Bănuiesc că vă pregătiţi de vacanţă, dacă nu aţi plecat deja. Noi, ăştia de locuim în Bucureşti (ştiu că dvs. aţi fugit undeva în afară cu casa), aşteptăm cu nerăbdare să plecăm în zone mai locuibile, fără trafic, fără poluare, fără blocuri construite prin parcuri, fără câini maidanezi, fără pasarele şi pasaje în lucru de ani de zile.

Dacă nu v-a atras nimeni atenţia dis de dimineaţă, la revista presei, vă spun eu că nu sunt singurul care face amr-uri. Şi Ev. Zilei şi Caţavencu şi-au amintit de promisiunile dvs. din care nici una nu a fost respectată. Dar nu este un reproş. Bănuiesc că nu apucaţi să vă vedeţi nici colegii din primărie, de câtă treabă aveţi. În definitiv, ei vin la program ziua, dvs. noaptea, deci e cam greu să interacţionaţi. Dar am auzit eu că nu sunteţi singurul care merge în clădirea aceea la lucru, deşi poate aveţi impresia că oamenii din jurul dvs. pleacă. Nu-i aşa. Mai sunt mulţi pe acolo gata să vă dea o mână de ajutor fie la aprobarea unor blocuri turn în Cişmigiu, fie la umplerea celui mai mare caltaboş din lume, fie la pierderea unor milioane de euro pentru diverse proiecte. Unii v-ar putea ajuta chiar să blocaţi construirea noului stadion naţional. Nu de alta, dar cine face sport, merge mai puţin la doctor. Şi dvs. nu v-aţi uitat vechii colegi, nu?

În fine, am zis că nu vă ţin mult. Pe scurt, în caz că cineva vă trece în revistă blogurile, poate să ia (copy/paste) doar atât: a trecut un an şi nu se vede nici o schimbare.

 un şofer

habemus primarus

Mda. Avem primar. Tocmai când începusem să mă îndoiesc că a fost cineva ales anul trecut să îmi administreze oraşul, am citit un articol interesant în Cotidianul. Despre proiectele magalomanice ale primarului general, proiecte de sute de milioane de euro. Şi, desigur, de o importanţă vitală pentru dezvoltarea oraşului. Cum ar fi fântâna arteziană de 8 milioane de euro, care ar fi trebuit să fie cea mai mare din Europa.

Ce se întâmplă oare cu oamenii ăştia când ajung în primărie? O fi ceva în aerul din clădire care le strică mintea? O fi ceva în apă care le induce dorinţa de a bate recorduri tâmpite?

A! Şi mai este un proiect care mie îmi place la nebunie: introducerea de canalizare, apă, gaze şi curent electric în cimitire. Adică, poate vrea şi mortu’ să-şi facă o ciorbiţă, să vadă un film la tv, să facă un duş. De ce să-i privăm de micile bucurii ale vieţii? Am zis viaţă? Ups! Domnu’ primar, dar internet nu le băgăm? Poate vor rudele să mai stea la un chat cu ei. Aş vrea şi eu să primesc un mail de la străbunicu’, că nu-l cunoscui. Sau poate asta e o nouă şmecherie imobiliară să crească preţurile la cavouri, dacă la case nu mai merge. “Vând cavou în Cimitirul Ghencea Militar, amplasat central, vecini doar colonei şi generali, 6 camere suprapuse stânga-dreapta, gaze, apă, canal, curent electric. Recent renovat.” Mda. Avem primar.

Domnule primar general, (3)

Vă scriu pentru a vă anunța o veste bună și oarecum incredibilă: existe orașe în România care au rezolvat, în bună măsură, problema traficului rutier și care au reușit să reabiliteze centrul vechi. Nu credeți? Mergeți doar 140 km până la Brașov. Știu că este greu, poți face chiar șase ore uneori, dar nu este imposibil. Dar să vă spun, pe scurt, ce făcură brașovenii.

Au renovat clădirile din centrul vechi, au făcut din str. Republicii (asta e un fel de Lipscani a lor) o stradă pietonală cu magazine pe stânga și pe dreapta (un fel de Rue Neuve, dacă vă este mai la îndemână), au restricționat accesul auto în tot centrul vechi. Și au descoperit, pentru asta, ceea ce vă spuneam că am văzut în Belgia, stâlpii hidraulici. Iată mai jos un exemplu:

 

Deci, se poate și în Românica. Nu mai spun că în tot centrul vechi brașovean sunt cafenele și restaurante și magazine, ca să atragă oamenii. Iar clădirile vechi chiar sunt puse în valoare. Pe urmă, tot acolo au descoperit tonomatele pentru parcări. Iată:

 

Bagi monedele, în funcție de cât stai, scoți bonul și îl pui pe bord. Simplu. Iar periodic trece un nene plătit de primărie, care face poze mașinilor ce nu plătesc parcarea. Mă rog, mașinile nu plătesc, șoferii. Iar amenda e destul de mare. Și se pot face și abonamente lunare sau anuale pentru parcare.

Și câteva cuvinte despre trafic, respectiv două cuvinte: sensuri unice. Multe. Și făcute cu cap. Și semafoare sincronizate.

Sigur, Brașovul nu are dimensiunile Bucureștiului. Dar dacă aceste lucruri le redimensionați dvs. pentru București? Ce ziceți, puneți mâna pe telefon și-l sunați pe omologul dvs. din Brașov? Că este mai ușor decât să mergeți prin New York sau Bruxelles pe banii noștri.

În rest, vă doresc un an nou fericit și mă prefac, încă puțin, că nu văd nimicul făcut de dvs. de când sunteți primar și fixația cu stradela suspendată. Totuși, nu mă pot abține să nu vă amintesc faptul că ați promis serviciu de închirieri biciclete și că nu o să mai lasați constructorii să ridice turnuri în zone în care nu-și au locul. Ghiciți de ce v-am amintit asta!

un șofer

Domnule primar general, (2)

Nu știu dacă primele rânduri de vi le adresai au ajuns la dvs., însă după cum am promis, vă mai scriu. Urmăresc cu plăcere demiterile pe care le faceți prin Primăria Generală. Cu plăcere, pentru că eu cred că tuturor celor care lucrează de ani de zile pe acolo trebuie să le mulțumim pentru halul în care arată orașul. Dar și cu mai multă plăcere aș urmări o conferință de presă a dvs. în care vă prezentați proiectele pentru București. Pot înțelege că în campanie nu s-a putut, dar n-aș înțelege de ce nu s-ar putea acum. Dar să lăsăm asta!

  foto 1  foto 2

După cum spuneam, urmăresc ceea ce faceți de când sunteți primar și m-am bucurat când am auzit că o să existe și în București un serviciu de închiriat biciclete. Să vedeți cum e în Bruxelles: există parcări de biciclete (foto 1) și un tonomat în care bagi cardul și poți închiria bicicleta pentru diverse perioade (foto 2). Chestiile astea le văzui în centrul lor vechi.

  foto 3

Și apropo de centrul vechi. Știți cum rezolvară belgienii accesul acolo? Există niște stâlpi hidraulici care se ridică de sub nivelul străzii cu ajutorul telecomenzii (foto 3). Iar telecomenzi nu au decât cei care au dreptul de a intra în centrul vechi. Nu bariere urâte, nu cutii în care stau tot felul de agenți ușor de mituit.

Cam atât pentru astăzi, că nu aș dori să vă plictisesc cu nimicurile mele. Ideea este că nu inventăm noi roata la București, asta vroiam să vă spun. A! Și să nu uit. Felicitări pentru recuperarea spațiilor verzi din Herăstrău prin dărâmarea cantinelor de acolo. Am trecut pe acolo și mi-a plăcut. Dar de ce v-ați oprit după doar două cantine demolate? Am mai văzut câteva care se simțeau bine-mersi. Oare de ce?

un șofer

de marţi

Cu mare plăcere am reînceput să urmăresc ştirile, despre oraşul meu, care apar prin ziare. Ştiu că acum, când postez, nu e încă marţi, dar ce să-i fac, dacă îmi place să mă plimb prin tunelul timpului.

De exemplu, din Gândul aflu că dacă l-aş cunoaşte pe primarele sectorului 6, Cristian Poteraş (să trăiţi!) aş putea oferi consultanţă primăriei pe bani grei. Chiar dacă am doar o firmă de apartament. Eu firmă de apartament n-am. De fapt, n-am deloc, nici de vilă, nici de bloc. Da’ domnu’ Poteraş, îmi fac imediat ca să vă ofer ceva consultanţă, chiar şi financiară. Deşi nu mă pricep la cifre. Da’ stau în 6, da? Comision de succes se cheamă şmecheria. Şi nu îmi e clar cât de ilegală e, însă la capitolul moralitate n-am dubii.

În Gândul şi Cotidianul mă amuză cruciada primarului general. Gândul foloseşte ca pretext al articolului povestea cu favorile sexuale. Şi fără să aducă nici o lămurire (la fel ca Oprescu) repeta sintagma cu favorurile de câteva ori. Poate-poate mai cumpără cineva ziarul. Să cităm dintr-o declaraţie, desigur anonimă: „Important este cine te-a adus şi până unde eşti dispus să mergi cu favorurile, inclusiv cele sexuale, lucru ştiut de toată primăria”. Adică fata care zice ce n-a făcut? Mai precis. N-a stat cu popoul în sus? N-a deschis gura suficient? Cam ce examen a picat ea că nu i-a reuşit poziţia?

Iar în Cotidianul m-a amuzat faza cu dărâmatul bodegilor din parcuri. Pe care o aplaud. Unde or să-şi mai plimbe ăia maşinuţele lor? Ce ne facem fetelor? Rămâne întrebarea: de ce n-a făcut nea Videanu asta? Că Oprescu doar culege treburi semănate în mandatul trecut. Eu l-aş lua şi pe domnu’ Bordură la puricat. Aşa, de dixtracţie.

Cică se aşteaptă demisia arhitectului-şef al Capitalei. Da’ un clinchet de cătuşe nu aşteptăm şi noi? Că la halul în care arată Bucureştiul, nu s-ar spune că a existat vreun arhitect. Şef sau ne-şef.

Şi una pozitivă: Dacă stai în Sectorul 1 şi ţi se face rău de la caniculă, sună la 9644. Imediat o echipă medicală va zbura să îţi acorde ajutor. Deci, să ne închipuim: bătrână, 83 de ani, în Piaţa Romană. Simte că i se face rău de la soare, scoate Nokia şi bagă un telefon.

 „- Caraimanu’. Ce problemă aveţi?

- Păi îmi e rău. Am probleme cu inima.

- Şi ce căutaţi pe stradă?

- Păi sunt în Romană. Şi îmi e rău.

-Aşteptaţi că vine cineva. Da’ în sector staţi?
- În 5, da’ sunt la Romană.

- Îmi pare rău, da’ noi doar pentru sectorul 1.”

Deci, sun mâine.

de vineri seara

Contractul cu Dalli a fost reziliat. Adică nu o să mai plătim unei firme private pentru parcarea pe domeniul public, al nostru. Ete că mă bucurai. Plus că şi restul lucrurilor făcute de Sorin Oprescu îmi încălzesc inima. Nu, nu am să devin peste noapte fan Oprescu. Mai aştept. Dar măsurile de până acum, este adevărat că au un PR consistent, îmi plac. Na! Că mă las păcălit de marketing!

UPDATE (13 IULIE): „Nu pot decât să îi mulţumesc domnului Oprescu! De patru ani de când sunt în politică, sunt atacată permanent din cauza contractului firmei Dalli cu Primăria Capitalei”, zice tanti Elena Udrea, arătându-ne, dacă mai era nevoie, de ce există bancuri cu blonde. Păi tanti, dacă te deranja aşa de tare contractul ăsta, de ce nu renunţaşi matale singurică la el? Ai suportat, sărăcuţa de tine!, atâtea atacuri nefondate din partea lumii rele şi invidioase! Da’ cât stoicism, bre, să-ţi trăiască familia!

Domnule primar general,

Fusei plecat prin zona de vest a continentului european şi fusei neplăcut surprins de faptul că există oraşe mari care şi-au rezolvat problema traficului. O ştiţi, este cea mai mare problemă a Bucureştiului. De exemplu în Paris. Francezii ăia loviţi în cap de cât vin beau şi câtă brânză stricată mănâncă, au găsit câteva soluţii.

De exemplu, toate străzile pe care circulă autobuze au bandă specială pentru ele. Pe această bandă nu au voie să circule decât autobuze, taxiuri şi biciclete. Surprinzător, şoferii francezi chiar respectă regula. Este adevărat că între banda de autobuz şi celelalte benzi există o mică bordură. Însă ea poate fi sărită cu uşurinţă. A! Şi poate mai important: există şi o amendă de vreo sută de euro pentru cei care se cred şoferi de autobuze. Urmarea? Mii de oameni îşi lasă maşinile acasă şi merg cu autobuzul, deoarece este mai rapid.

Primăria din Paris a mai descoperit ceva. Nu, nu apa caldă, ci sincronizarea semafoarelor. Apăi, acolo-şa, când intri pe o stradă gen Magheru, când se pune verde la Romană, apăi se pune frate până în Unirii. Şi în zece minute traversezi 5-6 kilometri cu uşurinţă. Se merge bară la bară, este adevărat. Dar se merge.

Tot băieţii ăia din primărie se gândiră şi inventară sistemul de biciclete moka pentru cei dornici să ia o şa între fese şi să pedaleze până la muncă. Pentru asta ai banda ta dedicată (am vorbit despre ea) şi locuri de unde poţi lua şi unde poţi parca bicicleta. Şi nu, nu le fură nimeni. Poate doar vreun român din Găieşti.

Camerele de luat vederi. Apăi acolo-şa chiar sunt multe şi funcţionează. Şi există oameni angajaţi să se uite pe monitoare toată ziua. Te vede că faci o tâmpenie? Pac! Sună un poliţist de pe stradă care are grijă să te tragă de mânecă. Urmarea? Tot mai puţini încalcă regulile, inclusiv regula aia de nu există în Bucureşti: nu arunca hârtii pe stradă.

Ei bine, dacă lucrurile despre care vorbirăm mai sus pot fi puse în practică rapid, fără investiţii majore, ăştia din Paris au băgat bani şi în nişte proiecte interesante care au durat mai mult până le văzură aplicate. Da’ a meritat. Printre ele se numără dezvoltarea reţelei de metrou precum şi a ceea ce noi am numi şoseaua de centură. Ei îi spun autostradă. Dar despre astea, cât şi despre amenajarea peisagistică urbană, în epistola viitoare.

un şofer