iarmarocul de tabloid şi arta conservei

Mare bucurie trebuie să fi simţit clienţii de la Hilton când au deschis în week-end-ul ăsta ferestrele dinspre Piaţa George Enescu, iar camerele le-au fost invadate de fumul mititeilor şi pastramelor ce se pârjoleau frumos la grătar. Pentru că fix în faţa Ateneului, un tabloid de doi bani a organizat un târg de tot rahatul, unde vânzătorii de ţoale se amestecau molcom cu cei de mici şi bere, ori cu vânzătorii de „produse tradiţionale” precum brânza de Sibiu (făcută probabil în Brăila) sau colacii ungureşti care au devenit peste noapte nelipsiţi din repertoriul bâlciurilor bucureştene. Şi ca să fie carcaletele complet, pe o scenă aflată într-un colţ dansau ba nişte ţânci, ba nişte fete cucuiete, fie pe Chilian, fie pe Holograf. Şi muzica dată tare, trebuie că au iubit-o cei care or fi dat zeci de euro să doarmă la Hilton. Aşa o mizerie mai rar.

  

Este adevărat că Bucureştiul a devenit capitala târgurilor de tot felul. Ba de produse tradiţionale, ba de haine ieftine, ba de pieţe ambulante, ba de vechituri. Nu spun că-i rău. Dar cred că este nevoie de o măsură în toate. Adică de nişte norme. De un minim de reguli. Şi nu vorbesc doar de cele igienice care, în mod evident, lipsesc de la majoritatea acestor târguri. Mai acum o săptămână, în Parcul Tineretului, fix la intrare, era un târg de bere. Un fel de oktoberfest, aş fi zis, dacă nu eram în septembrie. Cam aceeaşi reţetă şi aici: un cort mare, plin de fum şi miros de bere. Toalete ecologice? Nada! Ia pişă-te matale la copac, că doar e parc. În fine…

   

Circa 20 de metri distanţă de bâlciul de la Ateneu, nişte băieţi care în mod clar se pricep la marketing, au organizat Galeria The Art of Can a Red Bull. Altă viaţă, alt public, alte exponate.

  

   

  

Cam ăsta e Bucureştiul. Un oraş al contrastelor, unde un căcat şi o bucată de argint pot convieţui în linişte, unul lângă cealaltă. De ce? Pentru că pot. Pentru că autorităţile întorc capul sau chiar aprobă cu pixul cereri de organizare de evenimente imbecile, dacă le ies şi lor ceva. Şi nu mă refer la voturi aici. Hai, să vă traiască familiile la toţi!

cum distrugi un monument

Str. Visarion nr. 8. Sector 1. Bucureşti. Clădire monument istoric. În 2000 clădirea e în picioare. În 2010 e o paragină, din care au rămas doar zidurile. Am zis că e declarată monument istoric? În orice ţară civilizată proprietarul era de mult amendat şi expropriat. În România, Bucureşti, Sector 1, nu se întâmplă nimic.

Povestea clădirii o puteţi citi aici.

centrul vechi nu vrea să moară

Avem un centru, aşa numit vechi. Istoric. Adică o zonă în care se află clădiri vechi. O zonă mică, dacă o comparăm cu zone similare din Barcelona, Praga sau Bratislava. Ştiu sigur că ea poate arăta bine, dacă i-ar păsa cuiva. Pentru că în Sibiu şi Braşov, dacă ar fi să dau doar două exemple din ţara România, cuiva i-a păsat. Şi centrele vechi ale acestor oraşe arată foarte bine.

Am fost surprins aseară să constat că, în ciuda vandalizării practicate de autorităţi a zonei, oamenii se încăpăţânează să meargă acolo. Terasele sunt pline. Noaptea, centrul vechi prinde viaţă. Şi există un aer interesant, de boemie, de împlinire a micilor plăceri ale vieţii, care în timpul zilei dispare. Sunt chiar şi turişti care se pozează printre escavaţii. Cam asta e imaginea pe care o duc ei acasă din Bucureşti:

  strada Lipscani, una dintre cele mai vechi din Bucureşti

 şantierul nemuritor

De cât timp arată centrul aşa? Să tot fie trei ani. Trei ani în care am auzit un milion de promisiuni: de la pavatul ruinelor cu sticlă al lui Videanu, la modernizarea promisă de Oprescu. Şi, dacă îmi aduc bine aminte, înaintea lor a existat Negoiţă, care avea în parohie zona şi care promisese şi el marea cu sarea. Şi înaintea lor or mai fi fost şi alţii. Oameni buni, nu vă e milă de oraşul ăsta, de îl călcaţi în picioare în halul ăsta? Să vă trăiască familiile!

Mai ştie cineva ceva despre proiectul “Un Bucureşti Frumos”, iniţiat de Programul ONU în România în parteneriat cu Primăria Generală? Ar fi trebuit să înceapă în 2006.

Domnule primar general, (4)

Iată că a trecut un an de când aţi fost ales în fruntea Bucureştiului, oraş aflat pe ultimul loc în topul european privind calitatea vieţii. Dar, deşi ştiu că vă place să atingeţi tot felul de recorduri în numele Bucureştiului, ştiu că acesta nu vi se datorează exclusiv. Aşa l-aţi găsit şi aşa îl păstraţi. Şi aşa ajung la problema mea: domnule primar, nu faceţi şi nu aţi făcut nimic de când aţi fost ales. V-am spus că a trecut un an de când aţi fost ales? Timpul trece şi vin alegerile următoare…

Nu vă ţin mult. Bănuiesc că vă pregătiţi de vacanţă, dacă nu aţi plecat deja. Noi, ăştia de locuim în Bucureşti (ştiu că dvs. aţi fugit undeva în afară cu casa), aşteptăm cu nerăbdare să plecăm în zone mai locuibile, fără trafic, fără poluare, fără blocuri construite prin parcuri, fără câini maidanezi, fără pasarele şi pasaje în lucru de ani de zile.

Dacă nu v-a atras nimeni atenţia dis de dimineaţă, la revista presei, vă spun eu că nu sunt singurul care face amr-uri. Şi Ev. Zilei şi Caţavencu şi-au amintit de promisiunile dvs. din care nici una nu a fost respectată. Dar nu este un reproş. Bănuiesc că nu apucaţi să vă vedeţi nici colegii din primărie, de câtă treabă aveţi. În definitiv, ei vin la program ziua, dvs. noaptea, deci e cam greu să interacţionaţi. Dar am auzit eu că nu sunteţi singurul care merge în clădirea aceea la lucru, deşi poate aveţi impresia că oamenii din jurul dvs. pleacă. Nu-i aşa. Mai sunt mulţi pe acolo gata să vă dea o mână de ajutor fie la aprobarea unor blocuri turn în Cişmigiu, fie la umplerea celui mai mare caltaboş din lume, fie la pierderea unor milioane de euro pentru diverse proiecte. Unii v-ar putea ajuta chiar să blocaţi construirea noului stadion naţional. Nu de alta, dar cine face sport, merge mai puţin la doctor. Şi dvs. nu v-aţi uitat vechii colegi, nu?

În fine, am zis că nu vă ţin mult. Pe scurt, în caz că cineva vă trece în revistă blogurile, poate să ia (copy/paste) doar atât: a trecut un an şi nu se vede nici o schimbare.

 un şofer

pasajul blestemat

Din cauza tâmpeniei marilor lucrători care îşi beau cafelele prin Primăria Capitalei, lucrările la Pasajul Basarab s-au oprit. Nu că până acum ar fi lucrat cineva acolo non-stop. Vă era dor de dl. Videanu? Ei bine, iată ce roade culegem după semănăturile domniei sale. Bre, cât de prost eşti dacă nu poţi citi o lege? Şi nu mă refer aici neapărat la fostul primar, ci la aia de iau bani fiind angajaţi ca jurişti în PMB.

habemus primarus

Mda. Avem primar. Tocmai când începusem să mă îndoiesc că a fost cineva ales anul trecut să îmi administreze oraşul, am citit un articol interesant în Cotidianul. Despre proiectele magalomanice ale primarului general, proiecte de sute de milioane de euro. Şi, desigur, de o importanţă vitală pentru dezvoltarea oraşului. Cum ar fi fântâna arteziană de 8 milioane de euro, care ar fi trebuit să fie cea mai mare din Europa.

Ce se întâmplă oare cu oamenii ăştia când ajung în primărie? O fi ceva în aerul din clădire care le strică mintea? O fi ceva în apă care le induce dorinţa de a bate recorduri tâmpite?

A! Şi mai este un proiect care mie îmi place la nebunie: introducerea de canalizare, apă, gaze şi curent electric în cimitire. Adică, poate vrea şi mortu’ să-şi facă o ciorbiţă, să vadă un film la tv, să facă un duş. De ce să-i privăm de micile bucurii ale vieţii? Am zis viaţă? Ups! Domnu’ primar, dar internet nu le băgăm? Poate vor rudele să mai stea la un chat cu ei. Aş vrea şi eu să primesc un mail de la străbunicu’, că nu-l cunoscui. Sau poate asta e o nouă şmecherie imobiliară să crească preţurile la cavouri, dacă la case nu mai merge. “Vând cavou în Cimitirul Ghencea Militar, amplasat central, vecini doar colonei şi generali, 6 camere suprapuse stânga-dreapta, gaze, apă, canal, curent electric. Recent renovat.” Mda. Avem primar.

muriți!

Începând de astăzi în București a început super nebunia traficului ocazionat de circuitul Bucharest City Challenge. Așa că arterele adiacente circuitului au fost închise cu grație până pe 26 august. Drept urmare, din Drumul Taberei până în Piața Romană am făcut o oră și jumătate. S-a mers bară la bară.

Parcă nu ajungea dracului că traficul e varză în București. Că nimeni nu mișcă nimic să rezolve problema.

Așa că, domnilor din Primăria Capitalei, în frunte cu fostul primar de căcat Videanu și alături de actualul primar Oprescu care a continuat bătaia de joc, organizatorilor, partenerilor organizatorilor, muncitorilor care tăiară pomii anul trecut da’ uitară să-i mai planteze, tâmpiților care susțin că circuitul aduce beneficii orașului (care beneficii, bre? ați văzut voi ceva?), poliției române care nu a scos un cuvânt despre ce se întâmplă în restul orașului cât se petrece circuitul, consilierilor generali din primărie care nu stopează căcatul, tuturor vă doresc un călduros six feet under! Muriți, ai dracului voi să fiți! Muriți și putreziți!

UPDATE 20 august: Au mai scris și alții despre plăcerile circuitului. Vezi aici și aici.