Cu mare plăcere am reînceput să urmăresc ştirile, despre oraşul meu, care apar prin ziare. Ştiu că acum, când postez, nu e încă marţi, dar ce să-i fac, dacă îmi place să mă plimb prin tunelul timpului.
De exemplu, din Gândul aflu că dacă l-aş cunoaşte pe primarele sectorului 6, Cristian Poteraş (să trăiţi!) aş putea oferi consultanţă primăriei pe bani grei. Chiar dacă am doar o firmă de apartament. Eu firmă de apartament n-am. De fapt, n-am deloc, nici de vilă, nici de bloc. Da’ domnu’ Poteraş, îmi fac imediat ca să vă ofer ceva consultanţă, chiar şi financiară. Deşi nu mă pricep la cifre. Da’ stau în 6, da? Comision de succes se cheamă şmecheria. Şi nu îmi e clar cât de ilegală e, însă la capitolul moralitate n-am dubii.
În Gândul şi Cotidianul mă amuză cruciada primarului general. Gândul foloseşte ca pretext al articolului povestea cu favorile sexuale. Şi fără să aducă nici o lămurire (la fel ca Oprescu) repeta sintagma cu favorurile de câteva ori. Poate-poate mai cumpără cineva ziarul. Să cităm dintr-o declaraţie, desigur anonimă: „Important este cine te-a adus şi până unde eşti dispus să mergi cu favorurile, inclusiv cele sexuale, lucru ştiut de toată primăria”. Adică fata care zice ce n-a făcut? Mai precis. N-a stat cu popoul în sus? N-a deschis gura suficient? Cam ce examen a picat ea că nu i-a reuşit poziţia?
Iar în Cotidianul m-a amuzat faza cu dărâmatul bodegilor din parcuri. Pe care o aplaud. Unde or să-şi mai plimbe ăia maşinuţele lor? Ce ne facem fetelor? Rămâne întrebarea: de ce n-a făcut nea Videanu asta? Că Oprescu doar culege treburi semănate în mandatul trecut. Eu l-aş lua şi pe domnu’ Bordură la puricat. Aşa, de dixtracţie.
Cică se aşteaptă demisia arhitectului-şef al Capitalei. Da’ un clinchet de cătuşe nu aşteptăm şi noi? Că la halul în care arată Bucureştiul, nu s-ar spune că a existat vreun arhitect. Şef sau ne-şef.
Şi una pozitivă: Dacă stai în Sectorul 1 şi ţi se face rău de la caniculă, sună la 9644. Imediat o echipă medicală va zbura să îţi acorde ajutor. Deci, să ne închipuim: bătrână, 83 de ani, în Piaţa Romană. Simte că i se face rău de la soare, scoate Nokia şi bagă un telefon.
„- Caraimanu’. Ce problemă aveţi?
- Păi îmi e rău. Am probleme cu inima.
- Şi ce căutaţi pe stradă?
- Păi sunt în Romană. Şi îmi e rău.
-Aşteptaţi că vine cineva. Da’ în sector staţi?
- În 5, da’ sunt la Romană.
- Îmi pare rău, da’ noi doar pentru sectorul 1.”
Deci, sun mâine.