de week-end: Eureka (2006-2007)

 

Un foarte plăcut serial de văzut sâmbăta şi duminica dimineaţa. Două sezoane la activ, dar acum se află în pauză. Sau poate nu se mai face, producătorii nu au fost clari.
Povestea se petrece într-un orăşel „top secret” din SUA, în care trăiesc genii din diferite domenii: fizică, chimie, biologie etc. Singurii oameni normali sunt şeriful Jack Carter (Colin Ferguson) şi fiica sa. Normalitatea însă îl ajută pe şerif să rezolve o sumedenie de probleme, cam una pe episod, deoarece reuşeşte să privească lucrurile în modul normal în care ceilalţi nu o făceau. Mă rog, poate mă exprim dubios. O gândire complexă scapă din vedere soluţiile simple. Asta vreau să spun.

Povestea fiecărui episod beneficiază de o imaginaţie inteligentă, deşi desprinsă din domeniul SF. Evident au avut şi nişte specialişti din domeniile respective, care au dat credibilitate poveştilor. Iar poveştile sunt despre: maşina timpului, naniţi, serul adevărului, o casă dotată cu inteligenţă şi personalitate, accidente de laborator care pot distruge multe chestii (eventual America), oameni indestructibili, dispariţii şi reapariţii misterioase de persoane etc. Ştiu, subiectele sunt SF (ca şi serialul), însă explicaţiile sunt beton. Cel puţin pentru publicul larg. Din care fac parte, că doar nu sunt specialist în fizică atomică.

Sinopsisul într-o frază: Am zis deja: gândirea complexă scapă din vedere soluţiile simple.

Rating IMDB: 7,4/10

Rating Şoferul: 8/10

de week-end: House M.D. (2004-2008)

 

Dacă până acum ai văzut doar E.R sau Grey’s Anatomy, acesta este un serial diferit. Tot într-un spital, tot cu doctori, dar altfel. Gregory House este un doctor morocănos, ursuz, dar genial în a diagnostica pacienţii. Echipa de doctori tineri cu care lucrează îl ajută şi ea destul de mult. În fiecare episod vezi cum sunt trataţi unul sau doi pacienţi, dar ai parte şi de intrigile din interiorul spitalului. Dacă un sfert din ceea ce vedem în serial, ca aparatură medicală, există în spitalele din SUA cu adevărat, atunci spitalele noastre câştigă uşor titlul de măcelării.

Un episod începe, de obicei, în exteriorul spitalului arătându-ţi simptomele unui viitor pacient. Investigaţia medicală are şi o parte în care medicii merg chiar la pacient acasă sau la birou pentru a descoperi cauzele unei boli, de obicei rare.

Gregory House reuşeşte de multe ori să pună empiric diagnosticul, uneori neavând multe date, dar neputând aştepta rezultatele analizelor pentru confirmare, pacientul aflându-se la un pas de moarte. Nu pierde mulţi pacienţi. Motiv pentru care House este arogant. Are şi o problemă la un picior, ceea ce îl obligă să folosească un baston. Boala l-a făcut dependent de pastile împotriva durerii. Iar relaţia cu fost soţie l-a făcut ursuz. Cu toate acestea, o idilă drăguţă apare pe parcurs.

Personajul este interpretat de britanicul Hugh Laurie. Serialul, aflat acum la al patrulea sezon în SUA, se petrece într-un spital imginar din New Jersey. Până acum a primit Globul de Aur pentru personaj principal în 2006 şi 2007. Serialul a mai câştigat alte 18 premii şi a mai fost nominalizat de 49 de ori în diverse festivaluri. Celelalte personaje sunt directorul spitalului, Lisa Cuddy (Lisa Edelstein), Eric Foreman (Omar Epps), James Wilson (Robert Sean Leonard), Allison Cameron (Jennifer Morrison) şi Robert Chase (Jesse Spencer). Massive Attack semnează multe dintre melodiile seriei. Ca fapt divers, Jennifer Morrison şi Jesse Spencer sunt împreună “in the real life”.

Multe dintre explicaţiile medicale sunt destul de tehnice, dar nu într-atât încât să nu îţi dai seama despre ce este vorba. Şi, vă spun, personajul principal merită toată atenţia. O să îl iubiţi, deşi el nu pare a iubi oamenii.

Sinopsisul într-o frază: Gregory House reuşeşte să pună diagnostice pacienţilor doar auzind simptomele şi să descopere adevărata cauză a bolilor acestora, chiar dacă unii nu doreau să spună adevărul despre cauzele care au generat simptomele.

Rating Şoferul: 8,5

de week-end: Dolmen (2005)

 

Un dolmen este un monument funerar megalitic, alcătuit dintr-o piatră plată aşezată orizontal pe două sau mai multe pietre verticale şi acoperind o cameră sepulcrală. (sursa Wikipedia) Este un monumet de origine celtică.
“Dolmen”, mini serie franceză de 6 episoade, a cărei acţiune se petrece pe o insulă aflată în largul coastelor bretone. Ah! Franţa! Peisaje încântătoare, case de vis. Cred că acolo aş fi dorit să trăiesc. Dar dincolo de aceste lucruri, serialul este unul poliţist, în care o tânără inspector venită în locurile natale ajunge să ancheteze o serie de crime misterioase ce par a avea legătură cu un dolmen. Încet-încet ajunge să descopere că şi trecutul său şi al familiei sale ascunde, normal, un secret. Există şi o legendă locală interesantă, care include şi un far, iar crimele par a fi inspirate de această legendă. Mistery, nu glumă.

Regizorul Didier Albert (de care probabil că n-aţi auzit. nici eu) i-a distribuit în rolurile principale pe Ingrid Chauvin şi Bruno Madinier care reuşesc să facă un cuplu reuşit. Ca în orice film franţuzesc (cum ar zice mama) sunt ceva neconcordanţe. Iar la final reuşesc să dea rasol, simplificând explicaţia. Adică tot filmul te aştepţi să primeşti o explicaţie… să-i zicem mistică, şi ei îţi oferă una perfect banală la care te gândisei prin al doilea episod, dar ai zis că e prea simplă şi ai abandonat-o. Dar, filmul merită văzut şi doar pentru că este o schimbare faţă de ce ne oferă America pe bandă rulantă. Filmul are la bază un roman interesant (sau invers, că nu îmi este clar), tradus la noi de editura Polirom. Dacă nu găsiţi filmul, şi nu cred că-l găsiţi (sic!), citiţi cartea. Pe plajă, în vacanţă, merită.

Sinopsisul într-o frază: Marie Kermeur, poliţistă genul sexy european, se întoarce în satul/orăşelul de baştină pentru a se căsători cu un marinar, dar o serie de crime ciudate, ce par a avea inspiraţie celtică, îi cam împiedică planurile.

Rating IMDB: 5/10

Rating Şoferul: 7

de week-end: Frank Riva (2003-2004)

  

Cine l-a văzut pe Alain Delon în “Nu treziţi un poliţist care doarme” (Ne réveillez pas un flic qui dort - 1988), “Pe cuvânt de poliţist” (Parole de flic - 1985), “Un poliţist” (Un flic - 1972) sau “Samuraiul” (Le samourai - 1967) îşi va dori cu siguranţă să vadă această mică serie poliţistă. Cu un Alain Delon la 68 de ani, plin de farmec în continuare, tot poliţist, ipostază care l-a consacrat, însă bătrân (normal) şi întors după 25 de ani într-un Paris care s-a schimbat cât a fost el plecat.

Cu un sfert de secol înainte fusese obligat să plece din Paris, după ce făcuse muncă sub acoperire într-un clan mafiot. Acum s-a întors pentru a-i descoperi pe cei vinovaţi de moartea fratelui său. Frank Riva, deşi bătrân, îşi foloseşte vechile cunoştinţe, de obicei foşti mafioţi retraşi din activitate, pentru a ajunge la noua generaţie de mafioţi. Ajutat de o echipă de poliţişti tineri, care la început nu l-au plăcut, însă au ajuns să-l iubească, reuşeşte să dea peste cap un vechi clan mafiot, acelaşi pe care îl mai îngenunchiase cu 25 de ani înainte. Poate vă par eliptic în prezentare, însă n-aş vrea, în cazul în care nu aţi văzut filmul, să vă dezvălui ceva.

Printre actorii care mai joacă în aceste 12 episoade, se află Mireille Darc (care a mai jucat cu Delon în Jeff - 1969, în timpul filmărilor fiind chiar iubiţi), Sophie von Kessel, Jacques Perrin. Serialul este filmat în Paris, ceea ce îi dă un farmec aparte, are desigur perioade de plictiseală ca orice film francez, dar merită văzut, cred eu. Amănunte de genul pistolului pe care îl foloseşte, ţinut într-o borsetă care aminteşte de acelaşi pistol şi husă din “Parole de flic”, îţi vor redeştepta amintiri de perioada lui Delon tânăr, în care stăteai la coadă la cinematograf pentru bilete. Coloana sonoră este bine aleasă. De fapt este chiar muzică făcută special pentru film, nu melodii deja consacrate. Ceea ce e cam rar. Film de văzut cu un pahar de coniac sau vinars, o ţigară bună sau o pipă. Coniacul v-ar putea chiar “apropia” de Alain Delon care în ultimii ani şi-a cumpărat câteva hectare de vie pentru a face singur această licoare minunată. Şi dacă tot sunteţi la Delon, merită să-i vizitaţi şi site-ul. Pun pariu că nu v-aţi gândit să o faceţi.

Sinopsisul într-o frază: Întors după 25 de ani în oraşul pe care-l părăsise pentru a nu fi ucis, poliţistul Frank Riva îşi dă seama că vechile metode au tot atâta succes cât şi cele noi, pentru a-i prinde pe băieţii răi.

Rating IMDB: 6,6/10

Rating Şoferul: 8

de week-end: Rome (2005-2007)

 

Să încerci să faci o radiografie a societăţii romane din perioada în care Roma s-a transformat din Republică în Imperiu, nu-i uşor. „Rome” însă reuşeşte cu destul succes acest lucru, în două sezoane. Primul sezon fiind despre ascensiunea şi decăderea lui Iulius Cezar (Caesar), iar al doilea fiind despre luptele duse pentru ocuparea locului lăsat liber de Cezar.
Organizarea politică şi militară, cu intrigile normale epocii, organizarea socială, nimic nu este lăsat la voia întâmplării, serialul atingându-le pe toate şi prezentându-le într-un mod interesant şi cât mai apropiat de realitatea istorică. De altfel, producătorii: HBO şi BBC sunt o garanţie a lucrului bine făcut. Iar filmările au avut loc în celebrele studiouri Cinecittà din Roma, în coproducţie cu RAI.
În primul sezon vedem lucrurile din perspectiva a doi soldaţi, Lucius Vorenus şi Titus Pullo, care devin buni prieteni, deşi sunt foarte diferiţi. Cei doi au „norocul” de a se afla în mijlocul întâmplărilor care duc la uciderea lui Cezar de către Brutus şi la prăbuşirea Republicii Romane. Numele celor doi soldaţi chiar au fost pomenite de Cezar în însemnările sale pe marginea războiului galic, „De Bello Gallico”, însă povestea lor din film este ficţiune. Normal, nu?
În sezonul al doilea urmărim ascensiunea nepotului lui Cezar, Gaius Octavian (Caesar Augustus), cel care reorganizează republica, punând bazele Imperiului Roman. Cei doi soldaţi au tot rolurile principale, însă eu deja eram super prins de intrigile politice cărora le-am dat mai multă importanţă.
Dacă nu eşti familiarizat cu organizarea Romei (înţelegând aici organizarea romană a republicii/imperiului), serialul îţi va arăta în mod clar cum s-au pus bazele actualei organizări politice din Europa. Transformarea unui stat fondat pe principiul puterii comune într-unul condus dictatorial de o singură persoană, chiar şi luminată, o să ţi se pară o idee foarte cunoscută. De asemenea poţi înţelege care erau valorile împărtăşite de romani, unele fiind valabile şi în prezent. Pe mine m-a amuzat ideea că în timp ce dacii noştri hălăduiau prin păduri ori făceau vin, romanii aveau canalizare şi senat.
18 nominalizări şi 13 premii obţinute la divese festivaluri, inclusiv 7 Emmy, ar putea fi un motiv în plus care să te facă să vezi acest serial.
Sinopsisul într-o frază: Decăderea Republicii Romane şi transformarea ei în Imperiu, privită atât din perspectiva clasei conducătoare cât şi din cea a sclavilor şi a cetăţenilor liberi.
Rating IMDB: 9,2/10
Rating Şoferul: 9,5/10

de week-end: Heroes (2006-2007-…)

 

Ai căzut de la etajul zece şi n-ai paţit nimic? Reuşesti să zbori ca Superman? Eşti un pictor care intră-n transă şi pictează viitorul? Ai personalitate duală? Te poţi plimba în timp şi spaţiu cum vor muşchii tăi? Dacă răspunsul este afirmativ la una dintre aceste întrebări, atunci cu siguranţă că joci în “Heroes“. Şi eşti celebru. Pentru că “Heroes” a strâns peste 13 milioane de telespectatori în SUA după primele două episoade difuzate, iar acum povestea a ajuns la episodul 11 din sezonul 2. Nominalizări la Globul de aur, Emmy şi alte alea nu mai spun.
Serialul este unul dintre cele mai reuşite SF-uri din ultimul timp. Este povestea unor oameni obişnuiţi care descoperă că au abilităţi extraordinare cu care încalcă legile fizicii când şi cum vor. Serialul este mai bun decât a sunat descrierea anterioară. Avem aici şi intrigă politică, şi poliţistă, iar în final chiar o conspiraţie apocaliptică. Avem eroi pozitivi şi eroi negativi. Dar avem şi dialoguri slabe uneori şi actori necunoscuţi mai mereu. Dar nu-i bai!
În primul sezon toată lumea aleargă să salveze New York-ul de la un cataclism. În sezonul 2, aflat în curs, nu vă spun despre ce este vorba. Vedeţi-l!

Sinopsisul într-o frază: 13 eroi principali, care deţin super abilităţi, se luptă să salveze lumea din ghearele unor conspiratori malefici care consideră rasa umană, aşa cum o cunoaştem noi, inferioară.

Rating IMDB: lipsă

Rating Şoferul: 8,5/10

de week-end: Day break (2006)

 

Cum ar fi daca in fiecare zi te-ai trezi in aceeasi zi si ai repeta aceleasi evenimente, dar ai fi singurul care isi aminteste ca a mai trait asta? Stiu, ideea nu este noua, fiind folosita in “Groundhog Day” (1993) - “Ziua cartitei”, o comedie cu Bill Murray. Insa de aceasta data este vorba despre o investigatie politista. Si daca in “24” actiunea se petrece intr-o zi, aici ziua se repeta la nesfarsit. Cu mici modificari, desigur.

Taye Diggs este detectivul Brett Hopper care se trezeste zilnic la aceeasi ora, in aceeasi zi, langa aceeasi femeie, si face aceleasi mici gesturi, cum ar fi faptul ca se taie la barbierit sau sparge o farfurie de portelan. Problema intervine atunci cand se plictiseste, pentru ca toti cei din jurul sau au aceleasi reactii si aceleasi replici. Tot serialul omu’ se chinuie sa descopere o serie de criminali si sa dezvaluie o conspiratie cu iz politic, pe langa faptul ca este acuzat pe nedrept de o crima. Singurele lucruri care ii raman “de pe-o zi pe alta”, in afara amintirilor, sunt ranile capatate in batai de tot felul. Ceea ce inseamna ca nu ar trebui sa moara…

Isi da seama ca ar trebui sa schimbe cursul evenimentelor, preintampinand moartea unor persoane de exemplu. Dar nu este de ajuns. Zilnic pune cap la cap informatii, convinge aceleasi persoane sa-l ajute (in fiecare zi cu aceleasi argumente) si intr-un final reuseste sa schimbe ziua.

Daca primele episoade sunt destul de interesante, actiunea ultimelor devine previzibila. Ba chiar are scapari de scenariu, cum ar fi faptul ca unele persoane din viata detectivului au ciudate senzatii de déjà vu. Iar la sfarsit nu ofera o explicatie, chiar si fantastica, a repetarii zilei. Sunt 13 episoade produse de ABC, care nu s-au bucurat de o audienta foarte mare in SUA, desi a fost difuzat miercurea (cea mai buna zi in State pentru difuzarea unui serial), in prime time, pe spatiul unui serial cautat de fani, “Lost”. De altfel, ultimele 6 episoade au fost difuzate doar online, pe site-ul ABC, deoarece erau deja realizate si nu le puteau arunca chiar la pubela. Totusi, cred ca este un serial interesant. Titlul fiecarui episod incepe cu “What If…”, plecand de la ideea ca spectatorii se vor intreba ceva de genul: ce-ar fi daca ar fugi?, ce-ar fi daca nu e singur? s.a.m.d. Eu nu m-am intrebat.

Serialul a inceput sa fie difuzat si in Romania, prima data de Kanal D, apoi de AXN, care am impresia ca are o strategie de “a fura” seriale pe care deja le difuzeaza alte televiziuni. S-a mai intamplat cu “Lost” si “Dr. House”. Insa ei dau cate un episod pe zi, si atunci ajung cu episoade difuzate inaintea altora care au inceput mai devreme. Dar, in definitiv, serialele sunt pentru un public de nisa, AXN la fel, asa ca…

Sinopsisul intr-o fraza: Un politist traieste aceeasi zi la nesfarsit, situatie pe care vrea sa o schimbe modificand zilnic intamplarile prin care trece, ceea ce duce inevitabil la descoperirea unei conspiratii legate de un sir de crime si de mari sume de bani.

Rating IMDB: 8.5/10

Rating Soferul: 7,5/10