spre Drumul Taberei

 

Pe dealul de la Academia Militară. Seara. Să le trăiască familiile primarilor! Oricare sunt şi au fost ei.

pasajul blestemat

Din cauza tâmpeniei marilor lucrători care îşi beau cafelele prin Primăria Capitalei, lucrările la Pasajul Basarab s-au oprit. Nu că până acum ar fi lucrat cineva acolo non-stop. Vă era dor de dl. Videanu? Ei bine, iată ce roade culegem după semănăturile domniei sale. Bre, cât de prost eşti dacă nu poţi citi o lege? Şi nu mă refer aici neapărat la fostul primar, ci la aia de iau bani fiind angajaţi ca jurişti în PMB.

managerii haosului

Nu știam că există așa ceva în București. Deci haosul este organizat…

Domnule primar general, (3)

Vă scriu pentru a vă anunța o veste bună și oarecum incredibilă: existe orașe în România care au rezolvat, în bună măsură, problema traficului rutier și care au reușit să reabiliteze centrul vechi. Nu credeți? Mergeți doar 140 km până la Brașov. Știu că este greu, poți face chiar șase ore uneori, dar nu este imposibil. Dar să vă spun, pe scurt, ce făcură brașovenii.

Au renovat clădirile din centrul vechi, au făcut din str. Republicii (asta e un fel de Lipscani a lor) o stradă pietonală cu magazine pe stânga și pe dreapta (un fel de Rue Neuve, dacă vă este mai la îndemână), au restricționat accesul auto în tot centrul vechi. Și au descoperit, pentru asta, ceea ce vă spuneam că am văzut în Belgia, stâlpii hidraulici. Iată mai jos un exemplu:

 

Deci, se poate și în Românica. Nu mai spun că în tot centrul vechi brașovean sunt cafenele și restaurante și magazine, ca să atragă oamenii. Iar clădirile vechi chiar sunt puse în valoare. Pe urmă, tot acolo au descoperit tonomatele pentru parcări. Iată:

 

Bagi monedele, în funcție de cât stai, scoți bonul și îl pui pe bord. Simplu. Iar periodic trece un nene plătit de primărie, care face poze mașinilor ce nu plătesc parcarea. Mă rog, mașinile nu plătesc, șoferii. Iar amenda e destul de mare. Și se pot face și abonamente lunare sau anuale pentru parcare.

Și câteva cuvinte despre trafic, respectiv două cuvinte: sensuri unice. Multe. Și făcute cu cap. Și semafoare sincronizate.

Sigur, Brașovul nu are dimensiunile Bucureștiului. Dar dacă aceste lucruri le redimensionați dvs. pentru București? Ce ziceți, puneți mâna pe telefon și-l sunați pe omologul dvs. din Brașov? Că este mai ușor decât să mergeți prin New York sau Bruxelles pe banii noștri.

În rest, vă doresc un an nou fericit și mă prefac, încă puțin, că nu văd nimicul făcut de dvs. de când sunteți primar și fixația cu stradela suspendată. Totuși, nu mă pot abține să nu vă amintesc faptul că ați promis serviciu de închirieri biciclete și că nu o să mai lasați constructorii să ridice turnuri în zone în care nu-și au locul. Ghiciți de ce v-am amintit asta!

un șofer

Domnule primar general,

Fusei plecat prin zona de vest a continentului european şi fusei neplăcut surprins de faptul că există oraşe mari care şi-au rezolvat problema traficului. O ştiţi, este cea mai mare problemă a Bucureştiului. De exemplu în Paris. Francezii ăia loviţi în cap de cât vin beau şi câtă brânză stricată mănâncă, au găsit câteva soluţii.

De exemplu, toate străzile pe care circulă autobuze au bandă specială pentru ele. Pe această bandă nu au voie să circule decât autobuze, taxiuri şi biciclete. Surprinzător, şoferii francezi chiar respectă regula. Este adevărat că între banda de autobuz şi celelalte benzi există o mică bordură. Însă ea poate fi sărită cu uşurinţă. A! Şi poate mai important: există şi o amendă de vreo sută de euro pentru cei care se cred şoferi de autobuze. Urmarea? Mii de oameni îşi lasă maşinile acasă şi merg cu autobuzul, deoarece este mai rapid.

Primăria din Paris a mai descoperit ceva. Nu, nu apa caldă, ci sincronizarea semafoarelor. Apăi, acolo-şa, când intri pe o stradă gen Magheru, când se pune verde la Romană, apăi se pune frate până în Unirii. Şi în zece minute traversezi 5-6 kilometri cu uşurinţă. Se merge bară la bară, este adevărat. Dar se merge.

Tot băieţii ăia din primărie se gândiră şi inventară sistemul de biciclete moka pentru cei dornici să ia o şa între fese şi să pedaleze până la muncă. Pentru asta ai banda ta dedicată (am vorbit despre ea) şi locuri de unde poţi lua şi unde poţi parca bicicleta. Şi nu, nu le fură nimeni. Poate doar vreun român din Găieşti.

Camerele de luat vederi. Apăi acolo-şa chiar sunt multe şi funcţionează. Şi există oameni angajaţi să se uite pe monitoare toată ziua. Te vede că faci o tâmpenie? Pac! Sună un poliţist de pe stradă care are grijă să te tragă de mânecă. Urmarea? Tot mai puţini încalcă regulile, inclusiv regula aia de nu există în Bucureşti: nu arunca hârtii pe stradă.

Ei bine, dacă lucrurile despre care vorbirăm mai sus pot fi puse în practică rapid, fără investiţii majore, ăştia din Paris au băgat bani şi în nişte proiecte interesante care au durat mai mult până le văzură aplicate. Da’ a meritat. Printre ele se numără dezvoltarea reţelei de metrou precum şi a ceea ce noi am numi şoseaua de centură. Ei îi spun autostradă. Dar despre astea, cât şi despre amenajarea peisagistică urbană, în epistola viitoare.

un şofer

fără titlu

Doi primari de la PD-L, unul de la PC, doi de la PSD și unul de la PNL. Un primar general independent (sic!) și un Consiliu General dominat de PD-L. Sună oarecum cunoscut. Doar că era unul de la PD și consiliul de la PSD.

Mă uit la Oprescu pe site la trafic. Cum va rezolva el problema asta? Vezi aici nimic. Da’ nimic, frate!

prin centru, ziua, la oră de vârf

  

Prima fotografie este pe strada Batiştei. A doua în faţa magazinului Unirea. Să vă trăiască familiile, domnilor din poliţia rutieră şi din primărie!